O reacție a unui cititor la articolul de săptămâna trecută (“Vrei să-ți schimbi jobul. Ce-i răspunzi headhunter-ului la întrebarea: unde te vezi peste 5 ani?”) aduce în atenție o problemă de care am tot auzit în ultima perioadă:
“Recrutarea în domeniul privat a ajuns aproape ca aceea de la stat, se recrutează după recomandări și pile, nu cu interviuri serioase. Acum interviurile sunt formale, doar ca să se realizeze, am aflat asta pe pielea mea și mă bucur că am ales să plec din țară”, comenta Bobo pe site-ul www.zf.ro/Profesii.Că la stat s-a angajat prin “pile” chiar și când bugetele de angajare au fost blocate se știe. A devenit o cutumă ca în administrația publică să se angajeze pe posturi – nu neapărat bine plătite, dar cu avantaje financiare ulterioare – copiii sau nepoții celui care este șef de unitate. Tocmai acesta a fost motivul pentru care practicile din firmele private au fost, de-a lungul timpului, apreciate de tinerii care reușeau să-și înceapă de la zero o carieră într-o multinațională și au ajuns de la o poziție de junior într-una de management prin forțe proprii.
Însă în ultimii ani s-a schimbat puțin percepția asupra modului în care se fac recrutări în privat (acolo unde se mai fac): pentru că mai sunt puține joburi decât altădată, dar mai mulți oameni cu experiență disponibili să lucreze, firmele se trezesc cu sute sau mii de CV-uri pe care trebuie să le sorteze. De multe ori interviurile – telefonice sau față în față – sunt fără folos, pentru că mulți candidați nu se potrivesc profilului căutat. De aceea, firmele au dezvoltat o serie de programe interne de recomandare, prin care își recompensează financiar angajații care recomandă un candidat care va rămâne cel puțin 6 luni – un an în companie.
Pe de altă parte, firmele din IT în special încurajează tot mai mult angajările pe bază de recomandare, pentru că oamenii tehnici foarte buni sunt destul de greu de găsit, iar numai un specialist în domeniu poate recomanda un alt specialist. Adobe, Accenture sau MedLife sunt doar câteva dintre companiile locale care încurajează angajările pe bază de recomandare.
Recomandarea în astfel de cazuri vine ca un vot de încredere dat angajatorului, deși se face un oarecare compromis în ceea ce privește profesionalismul recruiterului.
Totuși îmi spunea cineva că un manager dintr-o companie mare își dorea foarte mult să ajungă pe o poziție superioară, deși nu era destul de bine pregătit, era cel mai bun prieten al celui din funcția de vicepreședinte – cu toate acestea, nu a reușit să ajungă în poziția respectivă.
Cum v-ați angajat: prin recomandare sau prin interviu? E mai bine ca în privat angajările să se facă doar pe bază de recomandări pentru a avea angajați performanți sau trebuie să se acorde câte o șansă tuturor candidaților?
Așteptăm opiniile și comentariile dvs. la adelina.mihai@ zf.ro, la rubrica Profesii din ZF (http://www.zf.ro/profesii/) sau pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar (http://www.facebook.com/ZIARULFINANCIAR)