Inainte de toate doresc sa fac clar un lucru: sunt absolut de acord ca evaziunea fiscala este un flagel care trebuie combatut prin masuri extrem de dure, iar tratarea pe pozitie de egalitate a crimei si evaziunii fiscale este absolut justificata. Sunt insa masurile propuse recent de Guvern cele mai potrivite?
Ce se are in vedere prin sintagma “export de profit prin intermediul firmelor off-shore”? Cred ca Guvernul a avut in vedere schemele de planificare fiscala care folosesc entitati off-shore pentru maximizarea profitului actionarilor. Dar asemenea scheme nu constituie in nici un caz evaziune fiscala si sunt folosite peste tot in lume. De altfel foarte multi investitori in Romania folosesc astfel de structuri si cu toate acestea firmele create de ei in Romania au creat zeci de mii de locuri de munca si sunt contribuabili importanti la bugetul statutului. Ridicarea unei bariere administrative in calea liberei circulatii a capitalului nu va face decat sa reduca nivelul investitiilor directe in Romania.
In plus mai apare o problema. Ce inseamna off-shore? Un BV sau un NV olandez va fi considerat off-shore? Dar o companie cipriota, din Delaware sau din Luxemburg? Cu toate aceste tari Romania are incheiate conventii privind evitarea dublei impuneri si combaterea evaziunii fiscale precum si tratate privind protejarea reciproca a investitiilor iar introducerea de bariere administrative ar da sigur nastere la incidente si plangeri privind tratarea discriminatorie.
Ar putea intr-adevar aparea unele suspiciuni in cazul in care firma care investeste in Romania are sediul intr-o jurisdictie cu care Romania nu are conventie, desi nici in acest caz nu ar trebui sa existe motive reale de ingrijorare atat timp cat toate tranzactiile sunt inregistrate in contabilitatea firmei din Romania deoarece orice transfer din Romania catre actionar (sa zicem o firma inregistrata in Caymann Islands) va fi supus impozitelor cu retinere la sursa in Romania (in general 15%) sau, eventual regulilor de transfer pricing existente sau recent introduse de Codul Fiscal. Iar daca o tranzactie este declarata si supusa impozitarii, atunci nu mai poate fi vorba de evaziune.
Eu unul ma tem ca o dorinta absolut legitima a Guvernului sa nu faca mai mult rau decat bine. Recent Guvernul a mai trebuit sa renunte la o initiativa care ingreuna foarte mult inregistrarile investitiilor straine la Registrul Comertului deaorece masura, pe langa faptul ca era foarte birocratica era si foarte usor de ocolit.
Consider ca, inainte de a propune a propune masuri extreme, in vadita neconcordanta cu practica internationala, statul ar trebui sa foloseasca instrumentele care ii sunt la indemana. Ce ii lipseste Legii 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale (in afara de pedepse mai mari)? Eu unul cred ca ofera suficiente instrumente de lupta impotriva evaziunii dar pana in prezent nu a prea fost folosita.
In plus, ce inseamna “suprafacturarea importurilor” sau “subfacturarea exporturilor”? 1% , 10% sau 100% aplicati la ce pret de referinta? Si daca vanzatorul si cumparatorul nu sunt persoane asociate, prevederea se mai aplica? Din analiza textului nu rezulta o cuantificare, dar, in schimb este clar ca se aplica la orice tranzactie de comert international. Daca as derula astfel de operatiuni orice decizie mi-ar fi paralizata de frica: daca negociez prost si obtin un pret mai mare decat concurentul meu? Sau daca am o fabrica si export, sa zicem scaune, si am un cumparator care imi cumpara un milion de scaune si-mi cere un discount pentru ca-mi cumpara multe scaune, si mai imi cere un discount ca-mi da banii inainte, oare voi fi incarcerat pentru ca am facut o afacere profitabila pentru mine? Din textul proiectului asta rezulta… Este doar un exemplu, mai sunt si altele.
Astfel de exagerari pot duce la o adevarata vanatoare de vrajitoare si chiar la colaps economic. Pentru ca a fi intreprinzator intr-o tara cu o astfel de lege te poate transforma repede de tot intr-un purtator de zeghe. As da doar un exemplu de o alta intentie laudabila care a fost blocata printr-o exagerare: este vorba de art. 36 din Legea 345/2002 care prevedea ca determinarea cu rea credinta a TVA de rambursat si obtinerea de sume necuvenite de la organele fiscale se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 7 ani. Nu a contat absolut de loc ca aceeasi prevedere era deja inclusa in legea privind evaziunea fiscala, impactul psihologic a fost atat de mare incat aproape nici un director financiar sau contabil sef nu a cerut rambursare fara control, procedura introdusa de Legea 345/2002 si care a fost mereu invocata ca un mare pas inainte in deblocarea situatiei absolut dezastroasa privind rambursarile de TVA. A fost de fapt un mare pas pe loc! Dar art. 36 nu a impiedicat cu nimic ca la cateva zile un evazionist sa dea o teapa de cateva milioane de dolari la Constanta…
Iar daca aceasta reactie, normala de altfel, a aparut numai la introducerea unui articol care oricum exista in alta parte, nu ne ramane decat sa ne inchipuim ce urmeaza daca proiectul despre care vorbim va fi publicat in Monitorul Oficial…
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.