Cand vrei sa discuti cu un colectionar, locul de intalnire nu poate fi decat la sediul unui club filatelic, al unei asociatii sau la Federatia Filatelica Romana (FFR). Pe Francisc Ambrus l-am intalnit la sediul unui club din centrul Capitalei. Intr-o incapere mai mult lunga decat lata sunt mese pline cu tot felul de obiecte – mormane de monede asezate pe bucati de catifea rosie, carti postale si scrisori vechi, cartele telefonice. E un murmur general, toata lumea discuta cu persoana de langa el, se plimba printre mese pentru a vedea ce e nou sau pur si simplu pentru a se saluta, fiindca toti se cunosc intre ei.
Francisc Ambrus are, la ora actuala, cea mai mare colectie declarata de titluri, polite, actiuni si obligatiuni. In 11 ani de cand le colectioneaza, a reusit sa identifice si sa claseze aproximativ 1.700 de actiuni si obligatiuni emise de 420 de societati. In noiembrie 1998, impreuna cu Federatia Filatelica Romana (FFR) si Carto Clubul Roman, al carui membru fondator este, Ambrus si-a deschis propria expozitie. Timp de o luna de zile, la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti au fost expuse 300 de titluri de valoare.
“Inainte de Revolutie nu le-am bagat in seama. Pe atunci ma pasionau timbrele si cartea veche. Le vazusem accidental pe la batrani, ascunse prin poduri, pivnite, rupte, mancate de soareci, pentru ca pe vremea lui Ceausescu acestea reprezentau un pericol pentru cel care le avea”, isi aminteste Ambrus.
Dupa Revolutie insa, aceste hartii au aparut iar, proprietarii sperand ca vor putea incasa ceva bani de pe urma lor. Francisc Ambrus a cumparat primele hartii din curiozitate. “Costau foarte putin, cat un covrig. Cu timpul insa, oamenii au aflat ca in strainatate exista licitatii pentru asa ceva, cataloage specializate, targuri si expozitii, si se gandesc de doua ori inainte de a le vinde. Si pretul lor a crescut”.
Cele 1.700 de hartii de valoare sunt numai din Romania sau din localitati romanesti care s-au aflat pentru o anumita perioada sub administratie austro-ungara sau ruseasca. O actiune celebra din colectia lui Ambrus este cea a Bancii Comertului din Craiova, din emisiunea din 1921. Machetarea acesteia a fost executata de Nicolae Grigorescu la propunerea Bancii Nationale care dorea sa scoata o bancnota noua. Macheta lui Nicolae Grigorescu nu a fost insa acceptata, fiind preluata in 1921 de imprimeria Samitca din Craiova. O alta hartie celebra de valoare este actiunea “Neamul Romanesc”, a Societatii Cooperative de Actiuni pentru Comerciul si Industria de Tipografie, Cartonase si Editura, din Valenii de Munte. Aceasta actiune poarta semnatura lui Nicolae Iorga, care la vremea respectiva era presedintele Consiliului de Administratie al societatii emitente. “Pe aceasta nu am gasit-o la licitatiile din strainatate, dar pretul ei estimativ este intre 80 si 120 de euro”, spune Ambrus.
Pretul unei actiuni este stabilit de cerere si oferta, uneori in detrimentul raritatii sau al vechimii. In cele mai multe cazuri se tine cont insa de mai multi factori: stare de conservare, grafica, tematica, tiraj, importanta istorica, eventuale semnaturi celebre sau machetare executata de un pictor consacrat. “Ca medie de pret pe piata internationala, o actiune costa intre 5 si 50 de dolari, in functie de criteriile enumerate, dar sunt si cazuri cand la licitatii se duc lupte aprige si pretul atinge valori inimaginabile, de sute, chiar mii de dolari. Totul depinde in mare masura de interesul pe piata colectionarilor, de raritatea sau decorativitatea piesei, de incadrarea tematica si de starea de conservare”, explica Ambrus.
Nu va inramati actiunile
In Romania, piata din domeniu este inca in formare, din cauza faptului ca materialul colectionistic este uitat inca prin poduri si pivnite, iar cei cativa colectionari abia daca se cunosc intre ei. “Sunt inca foarte multi cetateni care se rezuma la a inrama actiunile ca pe niste banale tablouri si a-si decora peretii fara a se intreba ce altceva s-ar putea face cu ele. Internetul ar fi o solutie, dar putini au acces la informatie”.
Fiecare piesa de colectie are propria poveste de achizitie. Aceasta pasiune, afirma Francisc Ambrus, a presupus de-a lungul timpului certuri cu familia si prietenii, discutii interminabile cu detinatori de actiuni care inca mai sperau sa incaseze dividende de pe urma acestora. “S-a intamplat sa ma cert cu prieteni buni care aveau anumite piese si care fie voiau sa le daruiasca altora, fie voiau sa le vanda la suprapret. Odata am facut piata timp de o luna de zile unor batrani numai pentru a obtine acceptul acestora de a intra in casa lor”, isi aminteste colectionarul.
Pentru unele colectii, Ambrus a calatorit in Germania sau Ungaria. Unele piese au fost cumparate la licitatii sau achizitionate prin schimburi. Acum, Francisc Ambrus lucreaza la un catalog al hartiilor de valoare pe care intentioneaza sa-l editeze “daca va gasi un sponsor”, intrucat costurile sunt foarte mari.
Ambrus considera ca nu se poate trai numai din comertul cu piese de colectie, deoarece aceasta activitate depinde foarte mult de schimbarile din societate si de numarul celor din bransa. “In plus, trebuie sa fii bine informat. In cazul filateliei, cumpararea celor patru cataloage Michel, care sunt editate intr-un tiraj destul de redus, costa anual 5-6 milioane de lei, deci este nevoie de o investitie destul de mare”.
Printre politicienii din Romania care au aceasta pasiune se numara fostul ministru al Telecomunicatiilor, Sorin Pantis, colectionar pasionat al primelor emisiuni postale romanesti, Ulm Spineanu, fost ministru al Reformei, vechi colectionar de timbre si pasionat cercetator al emisiunilor litografiate romanesti, senatorul PNL Mircea Ionescu Quintus si fostul secretar general al Guvernului, Remus Opris.
Colectia de milioane a Postei
Filatelia este un domeniu mult mai complex si aici se poate vorbi cu siguranta si de profit. Pentru multi, inainte de pasiune, filatelia este o afacere foarte banoasa, dupa cum afirma presedintele FFR, Leonard Pascanu. “In lume functioneaza trei-patru case mari de licitatie care trimestrial au venituri de 15-20 de milioane de dolari. Primele marci postale romanesti, Cap de Bour, au aparut in 1858, in Moldova, ca semn de independenta nationala fata de suzeranitatea turceasca. Un singur timbru Cap de Bour, de 27 de parale, nestampilat, care apartinea regelui Farouk al Egiptului a fost vandut la o astfel de licitatie cu 135.000 de dolari”.
Toate timbrele romanesti din perioada clasica, 1858-1872, sunt valoroase. “De exemplu, un Cap de Bour de 80 de parale, nestampilat, pe hartie albastruie costa in jur de 30.000 de euro”, spune Pascanu.
Presedintele FFR afirma ca toate timbrele valoroase sunt tinute in seiful bancilor, iar cea mai mare colectie filatelica din Romania se afla la Conservatorul Postei Romane. Aceasta apartine Postei Romane si, desi nu a fost niciodata evaluata, se spune ca valoarea ei atinge cateva milioane de dolari. “Toate marcile postale scumpe nu se vand decat cu certificate de expertiza date de Comisia de Expertiza a FFR. Alt gen de certificate, emise de alte organizatii, nu au nici o valoare”, spune Pascanu.
In Romania sunt, la ora actuala, 25.000 de colectionari filatelisti, membri ai FFR, fata de 80.000 cati au fost in 1989. Cauzele sunt, in opinia colectionarului Sergiu Gabureac, involutia societatii romanesti din punct de vedere economic si aparitia unor noi atractii pentru timpul liber.
In cazul lui Gabureac, primul contact cu timbrele s-a petrecut in copilarie, cand parintii sai primeau scrisori si ilustrate de la rude. La un moment dat, a descoperit pe unele scrisori o bentita de hartie pe care scria invariabil “Va rog sa inapoiati timbrele. Va multumesc”; tatal sau decupa acele marci postale si le ducea secretarului Protoieriei Vaslui, Ionescu, care era colectionar. “Atunci s-a declansat la mine <pojarul filatelic>. Am reusit sa-l determin pe tata sa nu returneze o serie de timbre. Dar domnul Ionescu avea o evidenta de filatelist si a aflat repede cine era faptasul. La sfatul sau, am ajuns cu tata la posta vasluiana unde se vindeau, pe atunci, plicuri filatelice adevarate”, isi aminteste colectionarul.
De atunci au trecut ani buni, iar Sergiu Gabureac, de profesie filolog, s-a specializat intre timp pe studiul marcilor postale din punctul de vedere al erorilor filatelice. Acestea sunt anumite abateri ale unor marci postale de la standard, care s-au petrecut in timpul procesului de fabricatie. Ele nu pot fi observate decat de cunoscatori. “Exemple de astfel de abateri pot fi o pata pe fata personajului de pe marca postala sau litera O sparta, incomplet conturata, din cuvintele POSTA ROMaNAâaâ¬Å¡. Aceste abateri de la standard identifica marca postala respectiva, ii confera unicitate si valoarea acesteia creste”.
Pentru cotarea pieselor filatelice exista cataloage anuale ale unor case filatelice internationale, dintre care cele mai cunoscute sunt Michel (Germania) si Yvert et Tellier (Franta). Aceste case filatelice stabilesc anumite standarde financiare pentru toti colectionarii din lume. In anuarele respective (pentru Europa sunt patru volume, pe zone, in functie de punctele cardinale) sunt redate reproducerile in miniatura ale marcilor postale, pe tari, cotele acestora si lista de preturi in euro. “Preturile respective sunt stabilite de patronul casei respective, care are anumite interese, de aceea pretul final al unui timbru este dat de piata, de numarul de piese din emisiunea filatelica respectiva, de starea marcii postale”, explica Gabureac.
Si in filatelie exista, ca in orice alt domeniu, riscuri generate de moda. Prin anii ’60-’80, in filatelie a fost la moda tema cosmosului. “Atunci toate tarile au scos emisiuni cu timbre care aveau aceasta tematica. Moda aceasta implica insa si un risc, pentru ca asa cum apare, asa si dispare. Acum nu mai intereseaza pe nimeni aceste marci postale si pretul lor a scazut”.
In Romania, preturile marcilor postale sunt stabilite de o firma care este inca de stat, Romfilatelia – sucursala a Companiei Nationale Posta Romana. Lista de preturi este editata anual si constituie un reper pentru toti colectionarii romani. Conform acestei liste, o marca postala de 27 de parale din prima emisiune Cap de Bour (primele timbre care au aparut in Romania, in Moldova, la 1858) este estimata la 200 de milioane de lei, iar una de cinci parale din a doua emisiune este estimata la 150 de milioane de lei.
Majoritatea colectionarilor romani nu stiu sa negocieze, considera filatelistul; daca nu li se da cat cer ei, nu mai stau la discutii. “Colectionarii sunt zgarciti, desi frumusetea la o achizitie este tocmai negocierea. Piata insa ne-a invatat pe multi. In plus, trebuie sa fii informat, pentru ca altfel te trezesti bulversat de oferta de pe piata”.