Sunt câteva întrebări care pe mine mă bântuie de mult timp – ce poveste spunem noi despre România? Cum facem din România o poveste atrăgătoare? Cum facem ca povestea despre România să fie “citită” cu aceeași plăcere atât astăzi, cât și mâine?
Cu actualul model de guvernanță, visul românesc este condamnat. Cu un potențial de creștere economică de maxim 2% nu putem prinde din urmă Europa în timpul vieților noastre. Fără o creștere economică de minim 4% pentru mulți ani de acum încolo, foarte vulnerabilă, România lui 2030 va arăta cu mult mai rău decât astăzi – tinerii și talentele vor pleca, pensia va deveni un venit foarte nesigur, investițiile străine și locurile de muncă vor fi efectul unui capitalism de pradă, iar amenințarea unei zone geopolitice gri va fi reală. Nu are sens să ne ascundem după cuvinte – trebuie să ne alegem și să ne schimbăm drumul ca națiune, pentru că altfel singurul lucru pe care îl putem face este să angajăm specialiști în managementul dezastrului.
“Așa nu se mai poate!”, spun unii. Alții, mai savant, vorbesc de epuizarea unui sistem. Cert este că ne aflăm în prezența unuia dintre acele rare subiecte în legătură cu care există consens în România. Actualul model de dezvoltare și-a atins limitele și nu mai poate fi o soluție pentru anii care vin. Nu mai poate fi o soluție nici pentru cei 300 sau 500 oameni care dețin o cincime din PIB-ul României, nici pentru cei aproape 9 milioane de oameni pentru care siguranța zilei de mâine e un lux. Acest acord public și nemediat între reprezentanții atâtor Românii este, în acest moment, poate cea mai importantă sursă de încredere și de presiune pentru o schimbare de drum.
Pentru cei care cred că sunt poate prea alarmist, aș aduce un singur argument. Atitudinea tot mai negativă a românilor față de Occident nu e consecința unui război politic de vară. Ea este consecința directă a erodării fundației vechiului nostru model de creștere, adică mitul că prezența în UE și NATO înseamnă automat un trai mai bun pentru fiecare, indiferent de ce se decide și se face la București.
Cu realism, am încredere că există mulți oameni lucizi în România. Am încredere că nevoia unui Plan integrat pentru România e resimțită de mulți. Știu că sunt mulți care lucrează la acest Plan. Am văzut în ultimul an multe cioburi de Plan, fie că ele au aparținut unor organizații civice, mediului de afaceri român sau străin, profesioniștilor români de acasă sau din străinătate. Eu însumi am încercat să susțin nevoia de Plan și să prezint fragmente de Plan. Suntem totuși încă departe de linia unui nou start, în primul rând pentru că ne lipsește disciplina dialogului și logica unui minim consens.
Criza din Occident se pregătește de grupa pregătitoare. A noastră se pregătește să termine facultatea. Suntem exact în acel moment în care fiecare om în viață își trage puțin
sufletul, se gândește la ce a făcut, la ce vrea să facă și apoi caută să muncească. Exact același lucru trebuie să-l facă și România astăzi: să înceapă să muncească pentru viitorul său, stabilindu-și-l.
Un nou Plan începe în jurul aceleiași mese. Reperele noului model de dezvoltare nu pot fi altfel decât rezultatatul unui dialog de societate. Oamenii trebuie puși față în față și învățați eficiența dialogului. Un nou Plan continuă în jurul acelorași probleme. Atacarea inegalităților și a sărăciei ca surse ale problemelor economice ale României. Formularea unei politici economice naționale. Lupta împotriva corupției și interesul pentru buna guvernare. Valorificarea economică a avantajelor geopolitice, trasând un nou drum al mătăsii care să arate locul nostru în Occident. Iată subiecte ale căror răspunsuri sunt părți importante ale Planului.
Pentru asta este nevoie să (re)punem România pe harta investitorilor străini. Să ne valorificăm mai bine poziția geostrategică excepțională. Administrașia americană vorbește despre un nou Drum al Mătăsii (NewSilk Road). În loc să ne complacem în poziția de țară aflată la periferia UE, de ce să nu devenim liantul între Eurasia și Europa?
Eu, împreună cu mulți oameni din această țară, cred în instituția dialogului și în prestigiul consensului național despre drumul de urmat. Cred că doar așa se poate naște Planul. Cu aceste gânduri în minte am pus bazele, prin Institutul Aspen România și alături de Camera de Comerț Româno-Americană, de Asociația Oamenilor de Afaceri din România și de Consiliul Investitorilor Străini, momentului de reflecție “Bucharest Forum”. Între 8 și 9 noiembrie 2012, Bucharest Forum va aduce în jurul acelorași probleme suficient din talentul, energia și puterea de decizie ale României. Oameni de afaceri români și străini, guvernanți și politicieni, sindicaliști și profesori universitari, activiști civici și jurnaliști lucizi, cu toți vor căuta să dea un răspuns la provocarea unui Plan. Este motivul pentru care platforma non partizană a Institutului Aspen, și parteneriatul său cu FIC, AmCham și AOAR, propun acest efort întregii clase politice și a invitat toate grupurile politice la discuția legată de un Pact pentru Economie, care să traseze direcțiile principale de dezvoltare.
Un asemenea Pact nu este și nu înlocuiește un plan de guvernare, ci potențează programul de guvernare și îi conferă predictibilitate. Este un set minim de direcții de dezvoltare pe termen mediu propuse de mediul economic și social, agreat de principalele forte politice românești. Evident, fiecare guvern și forță politică au și trebuie să aibă priorități și accente economico-sociale, fiscale sau ideologice proprii. Insă, un element minim de continuitate în marile politici publice trebuie identificat. Măcar pe cei 7 ani cât durează perspectiva finaciară europeană sau Agenda Europa 2020. Legenda Meșterului Manole de dărâmare continuă a tot ce s-a construit temeinic “de către ceilalti” trebuie să lase locul fundației unei ctitorii a României dezvoltate “pentru noi toți”.
Un asemenea exercițiu este util când este repetat. Peste un an vom reveni la București și vom discuta despre ce s-a reușit, ce a evoluat în temele considerate prioritare. Pentru orice guvern și pentru mediul de afaceri acest pact devine un referențial. Polonezii au organizat anul acesta a 22-a ediție a conferinței economice de la Krinica, cu peste 2500 de invitați din întreaga lume. Este momentul să avem și noi un Davos românesc, cea mai importantă conferință economică anuală la Sud de Krynica și Sankt Persburg. Așa, renunțăm la starea defetistă și începem construcția dezvoltării economice, profitând de toate atu-urile pe care le avem ca țară.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.