Kim Leine
Profeții din Fiordul Veșniciei
Editura Polirom
Traducere din limba daneză de Carmen Vioreanu.
Tânărul preot danez Morten Falck părăsește Copenhaga în anul 1787 și pleacă în vestul Groenlandei, încercând să-și dedice viața creștinării localnicilor nebotezați. În Sukkertoppen, o așezare bătută de vânturile aspre ale iernii groenlandeze, mocnește răscoala: locuitorii din satele învecinate s-au aliat, încercând să se opună regimului de colonizare danez și să trăiască după propriile obiceiuri. Pe măsură ce înțelege viața localnicilor și încearcă să-i ajute – printre ei se numără și soția chinuită de singurătate a unui negustor, cu care tânărul preot păcătuiește –, Morten se confruntă cu propria sa latură întunecată: cade în patima beției, profită de femeile localnice, fură din proviziile bisericii. Treptat, trecând peste degradarea ce i-a cuprins trupul și sufletul, încercând să-și înțeleagă adevărata menire, își dă seama că trebuie să aleagă: să slujească fidel Coroana daneză sau să se lase purtat de dorința arzătoare a băștinașilor pentru independență.
Kim Leine s-a născut în 1961, într-o localitate din sudul Norvegiei. La vârsta de 17 ani s-a mutat în Danemarca și a trăit alături de tatăl său. Aici a urmat diferite cursuri universitare și a frecventat o școală sanitară, s-a căsătorit și are doi copii. La vârsta de 29 s-a mutat în Groenlanda, unde a lucrat ca asistent medical și a început să scrie. În anul 2004, după 15 ani petrecuți în capitala Nuuk, s-a reîntors în Danemarca. A debutat ca scriitor în 2007, cu romanul autobiografic „Kalak”, urmat de romanele „Valdemarsdag” și „Tunu”. „Profeterne i Evighedsfjorden” („Profeții din Fiordul Veșniciei”) este cel de-al patrulea roman, pentru care Kim Leine a primit numeroase distincții, printre care premiul Jytte Borberg, De Gyldne Laurbær și premiul pentru literatură decernat de Nordiska Rådet. În prezent locuiește în Copenhaga.
Kazuo Ishiguro
Uriașul îngropat
Editura Polirom
Traducere din limba engleză de Vali Florescu.
„Prin Uriașul ingropat, Kazuo Ishiguro alege să se aplece asupra unei ere de legendă, spunând o poveste ce pare desprinsă din isprăvile Cavalerilor Mesei Rotunde. La câțiva ani după moartea regelui Arthur, cel care i-a condus pe britoni la izbânda in fața saxonilor invadatori, căpcăunii, dragonii și zânele încă aprind imaginația oamenilor, într-o Anglie aflată în ruină. Dar cel putin au încetat războaiele crunte care măcinaseră țara ani de-a rândul, întreținute de ura înverșunată dintre cele două popoare. Peste toate pare să se fi pogorât ceața unei uitări stranii, iar trecutul tuturor și al fiecăruia în parte se mai poate alcătui doar din zvonuri, presupuneri și crâmpeie de amintiri. Pe acest fundal, doi bătrâni britoni, Axl și Beatrice, pe care îi leagă o îndelungată și trainică iubire, hotărăsc să plece în căutarea fiului lor de mult uitat. Pe drum îi întâlnesc pe iscusitul cavaler saxon Wistan, pe protejatul lui orfan și pe bătrânul Sir Gawain, cavaler al lui Arthur, căutând fiecare să-și indeplinească misiunea misterioasă, dar și să dezlege ițele propriului trecut neguros. Călătoria lor prin acel ținut al supranaturalului și al uitării este transpusă într-o elegie emoționantă despre memorie, înfrângeri, loialitate și răzbunare.”
„Un roman straniu, foarte riscant, cel mai ambițios dintre titlurile publicate de Kazuo Ishiguro în întreaga lui carieră.” (The New York Times)
Kazuo Ishiguro s-a născut la Nagasaki în 1954 și a imigrat în Marea Britanie în 1960. A debutat ca prozator la douăzeci și opt de ani cu Amintirea palidă a munților, roman recompensat cu The Winifred Holtby Prize of the Royal Society of Literature și tradus ulterior în treisprezece limbi. În 1986 i-a apărut al doilea roman, Un artist al lumii trecătoare, nominalizat în același an la Booker Prize, laureat al Whitbread Book of the Year Award și tradus în paisprezece limbi. 1989 este pentru Ishiguro anul de vârf al carierei, autorul obținând cu Rămășițele zilei râvnitul Booker Prize.