Maria Zoica – Ghițan
Noica și literatura
Influența lui Constantin Noica în literatura română
Editura Casa Cărții de Știință
Subtitlul cărții, „Influența lui Constantin Noica în literatura română”, oferă de la bun început cititorului cheia înțelegerii acestei lucrări: cercetarea operei unui filosof cu inserții puternice în literatură. Abordarea reprezintă un pionerat în domeniu și pornește de la un paradox – posibilitatea ca un spirit eminamente rațional – filosoful, să-și însușească, simultan cu marea lecție a filosofiei, și marea carte a literaturii. Maria Zoica – Ghițan încearcă să explice paradoxul prin faptul că Noica a promovat o filosofie de un fel aparte, el „povestind” filosofia, de unde și recurenta întrebare privind o posibilă filiație între opera sa și creațiile literare ale contemporanilor. În aceste condiții, perspectiva de cercetare s-a axat pe identificarea conexiunilor între construcția teoretică a lui Noica și operele unor autori români.
Primul capitol al volumului, Tânărul Noica în cadrul literaturii interbelice, evidențiază literaturizarea discursului filosofic noician. După cum însăși autoarea mărturisește, ea nu a încercat să găseacă o listă de răspunsuri exhaustive privind estetizarea discursului filosofic, ci s-a străduit să ofere o meditație complexă asupra unui aspect stilistic major al filosofiei sale. În prefața volumului, criticul și istoricul literar Ion Simuț apreciază că „autoarea și-a argumentat convingător răspunsul pornind de la două aspecte esențiale: în primul rand, accentul s-a pus pe înscrierea lui Constantin Noica într-o linie de gândire în care discursul filosofic cedează în fața celui literar (linia lui Sören Kirkegaard, Friedrich Nietzsche și a existențialismului) pentru ca, în al doilea rând, odată lămurite aceste aspecte legate de participația lui Noica la a doua mare siajă a filosofiei occidentale, accentul să se mute pe deconspirarea fațetei literare a filosofiei noiciene.”
O importantă secțiune a lucrării este consacrată perioadei postbelice și analizează posibilele influențe în literatură ale sistemului filosofic al lui Noica. Pe de o parte – în poezie, unde se întreprinde o analiză originală a poemelor lui Nichita Stănescu și Cezar Baltag. Autoarea propune o nouă grilă de lectură a „Necuvintelor” prin intermediul categoriilor noiciene, demers solid argumentat, în pofida dificultăților izvorâte din utilizarea unor termeni specifici speculativului. Pe de altă parte, acelorași criterii de interpretare le sunt supuse romanele „Vladia” de Eugen Uricaru, „Cartea milionarului” de Ștefan Bănulescu și „Omul de nisip” și „Oglinda lui Narcis” de Mircea Ghițulescu, trei fiind aspectele avute în vedere de autoare și identificate în construcțiile romanești: „fisurile ontologice”, „reveriile insulare” și „tragismul jocurilor de cuvinte”.
Ultima parte a volumului Zoicăi Ghițan urmărește perioada Păltiniș și reface un traseu inițiatic al unei experiențe culturale definitorii și emblematice. Autoarea identifică în Școala de la Păltiniș un spațiu de emulație și de maximă concentrare a unei conștiințe elevate, singulare; un timp al unui destin care, în izolare, rupe cercul de fier al fatalității, devenind o parte din sufletul neamului său. Autoarea concluzionează că Școala de la Păltiniș a fost un eveniment cultural unic și irepetabil, un exercițiu spiritual în care cei implicați s-au lăsat împărtășiți de voluptatea și magia dialogului cu mentorul lor.
Capitolul final, Constantin Noica – șansa culturală și literară a unei generații, are meritul de a deschide șirul unor posibile noi întrebări. Fapt care, așa cum subliniază Ion Simuț, sporește caracterul stimulativ pentru lucrări similare. „Dincolo de discipolii privilegiați, notează criticul, autoarea aduce în discuție, pe bună dreptate, o categorie a discipolilor de rang secund; cei mai puțin cunoscuți, dar care, prin relatările lor, reflectă extinderea acestei percepții elitiste și configurează un Noica altfel decât cel pe care îl cunoaștem cu toții din relatările lui Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu.”
Inițial teză de doctorat la Universitatea Babeș-Bolyai, condusă de prof. univ. dr. Ion Simuț, volumul apărut sub auspiciile editurii clujene Casa Cărții de Știință este însoțit de o bibliografie generală, ca și de o amplă bibliografie critică selectivă, suport științific minimal, cum precizează autoarea, pentru cercetările viitoare.