Românii ar putea să obțină dobânzi nesperat de mici în condițiile actuale de piață pentru creditele acordate în trecut, în urma aplicării ordo­nanței de urgență a Guvernului din iunie care stabilește noi condiții pentru împrumuturile acordate persoanelor fizice.

În joc sunt creditele cu dobândă variabilă legată de indicatori netransparenți – așa-numita “dobândă internă de referință”, pentru care dobânzile la un ipotecar în euro ar putea să coboare de la 8%-10% la euro pe an spre 4% pe an, nivel comparabil cu cele de pe piețele din vestul Europei. În funcție de interpretare, anumite prevederi ale ordonanței ar putea obliga băncile să ofere clienților marjele prevăzute în contractele de credit încheiate în trecut, dar acestea s-ar aplica acum la indicatorii independenți – Euribor sau Robor – în locul indicatorilor de referință proprii, menționați în actul inițial, ceea ce ar conduce la dobânzi mult mai mici și, consecutiv, venituri mult mai mici pentru bancheri. Mulți clienți au sesizat deja oportunitatea și le-au cerut băncilor să le ofere dobânzi mici, ajungând chiar în instanță. Reducerea ratelor la credite ar lăsa oamenilor mai mulți bani pentru alte achiziții, stimulând astfel consumul.

Foarte puține bănci au ales în trecut să ofere clienților o structură de dobânzi transparentă, legând costul creditului de un indicator independent, cum sunt Euribor sau Robor. În schimb, majoritatea jucătorilor au preferat să indexeze costul creditului la o “dobândă internă de referință”, care reflectă teoretic costurile de finanțare ale băncii. Această formulă le-a permis bancherilor să modifice arbitrar dobânzile: în multe cazuri dobânzile au urcat în 2008, însă nu au mai coborât ulterior, deși băncile centrale au forțat scăderea dobânzilor pe piețele interbancare, atât la euro, cât și la lei.

Dan Șucu, unul dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri locali, spune că transparentizarea dobân­zilor și eliminarea comisionului de rambursare anticipată sunt singurele căi de a stimula competiția în domeniul bancar. BNR rămâne însă cu un “cartof fierbinte” în brațe, pentru că bancherii se plâng că vor contabiliza pierderi de sute de milioane de euro în următoarele luni, iar acționarii nu mai sunt dispuși să le suporte, deoarece sunt pricinuite de o modificare legislativă, și nu de neperformanța portofoliilor.

Practic, dacă banca oferea clientului în contractul inițial o marjă de 3 puncte procentuale peste o dobândă proprie de referință la euro de 8% pe an, conducând astfel la un cost total al creditului de 11% pe an, acum va trebui să aplice la marja la indicatorul Euribor, care abia se apropie de 1% pe an. Aceasta conduce la un cost al creditului de 4% pe an. Spre comparație, băncile plătesc dobânzi de 3%-4% pe an pentru depozitele luate de la clienți.

Băncile cad astfel în propria capcană, pentru că au prezentat clienților marje mici, atractive, dar aplicate unui indicator netransparent, cu o valoare ridicată. Alte bănci, precum BRD, au venit pe piață cu credite imobiliare cu dobânzi legate de Euribor (o marjă fixă Ă Euribor la trei sau șase luni) încă de acum 5-6 ani. Atunci Euriborul era 4-5%, iar dobânzile finale erau mai mari decât ale altor bănci de pe piață, dar modul lor de calcul era transparent. Băncile care au preferat să nu lege nivelul dobânzii de un indice transparent au făcut-o ca să decidă discreționar evoluția dobânzii după semnarea contractului. Astfel, scăderea Euribor de la 4-5% la 1% acum s-a simțit în contractele de credit cu dobânzi legate de indici transparenți, dar în cazul celorlate credite, dominante în sistem, nu s-a simțit. Guvernul a încercat să rezolve această situație prin Ordonanța 50/2010. Bancherii ar vrea să seteze marje mai mari peste Euribor, care să le permită să mențină dobânda finală neschimbată. Aceasta ar putea lovi însă clienții în anii următori, deorece Euribor se află aproape de minime istorice și are toate șansele să urce.

În timp ce Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, cea care a inițiat actul normativ, consideră că interpretarea corectă a textului nu duce la modificări ale costului creditului față de nivelul actual, bancherii și inclusiv BNR se tem că orice client care se va adresa justiției cerând aplicarea marjei inițiale la un indicator independent va avea câștig de cauză. ANPC le-a transmis bancherilor săptămâna aceasta că pot să construiască o nouă formulă de dobândă, în care pe lângă marja din contract, să aplice la indicatorul independent un coeficient de ajustare, egal cu “diferența dintre valoarea dobânzilor de referință (internă a băncii – n. red.) și valoarea indicelui de referință, valabile la data intrării în vigoare a OUG 50/2010, respectiv 21 iunie”.

“Să citească cu atenție răspunsul pentru Asociația Română a Băncilor. Răspunsul este în concordanță cu Ordonanța Guvernului. Dacă se iau frânturi de frază se poate interpreta orice”, spune Constantin Cerbulescu, președintele ANPC.

Precizările ANPC conțin însă termeni care nu apar în ordonanță, cum ar fi dobânda de referință – calculată de bancă pe baza propriilor costuri de finanțare.

Mulți clienți ai băncilor au început deja demersuri în justiție, reclamând comportamentul “abuziv” al băncilor și cerând scăderea costurilor, iar pe internet au apărut forumuri în care se dezbate această problemă și se fac schimburi de experiență.

Nicolae Cinteză, directorul Direcției Supraveghere din BNR, atenționează că unele bănci ar putea să contabilizeze pierderi atât de mari încât solvabilitatea lor – principalul indicator de prudență urmărit de BNR – va coborî sub pragul legal de 8%, situație în care acționarii ar trebui să vină cu bani de acasă, sub sancțiunea de a pierde dreptul de vot. Aceștia au invocat însă deja că pierderile sunt pricinuite de modificări legislative, astfel că nu sunt dispuși să le acopere.

“Ordonanța nu poate avea în momentul de față altă formă, este în vigoare, este publicată în Monitorul Oficial”, spune Cerbulescu, de la ANPC.

Ordonanța 50/2010 a fost adoptată pentru a transpune în legislația locală o directivă europeană din 2008, privind creditul de consum. Directiva stipulează clar că reglementările se aplică doar creditelor acordate după data transpunserii prevederilor sale în legislația națională. Guvernul a promovat însă o legislație extinsă, care se aplică tuturor tipurilor de credite aflate în derulare (inclusiv cele imobiliare) și indiferent de momentul acordării împrumutului.

Steven van Groningen, vicepreședinte al Asociației Române a Băncilor și președinte al Raiffeisen Bank, susține că autoritățile au ales cel mai prost moment să impună legarea dobânzilor la credite de ROBOR și EURIBOR – adică tocmai când acestea erau la niveluri minime, și este practic garantată o perspectivă de creștere, deja resimțită de unii clienți.

“Ideea directivei europene era să se creeze transparență pe piață, iar transparența poate conduce în timp la costuri mai mici pentru clienți. La noi, discuția a fost deformată, clientul fiind de fapt indus în eroare pentru că așa cum se poate observa deja, se ajunge de fapt la dobânzi mai mari din cauza legării directe a costurilor de ROBOR și EURIBOR. Autoritățile au ales momentul cel mai prost pentru consumator și nici nu îl lasă să aleagă singur dacă rămâne cu dobânda de referință a băncii sau trece la dobânda pieței, așa că această resetare a dobânzilor nu va ajuta foarte mult.”

Cât privește comisionul de rambursare anticipată, Van Groningen respinge ideea eliminării acestuia indiferent de valoarea creditului și pentru credite deja acordate, pledând pentru preluarea directivei UE ca atare.

“Când iei un credit de 200.000 de euro pentru casă cred că este de presupus că te gândești foarte bine și te uiți atent la condiții, fiind practic a doua decizie ca importanță în viață după căsătorie. Banca a oferit o dobândă mai mică, dar s-a protejat cu un comision de rambursare anticipată mai mare, totul a fost parte a unui calcul. Renunțarea la comision ar putea avea drept consecință o dobândă mai mare.”

Clienții simt însă că băncile încearcă să impună dobânzi ridicate pentru a-și acoperi cheltuielile mari.

“Băncile au realizat că nu mai au cui să vândă credite la dobânzile pe care le solicită acum și atunci țin cu dinții de clienții pe care îi au deja și pe care încearcă să-i țină captivi. În schimb, nu au făcut mare lucru în ceea ce privește restructurarea și eficientizarea activității lor”, scrie un cititor pe site-ul ZF.

Van Groningen spune că dacă Guvernul nu va modifica ordonanța de urgență după cum s-a angajat și față de FMI și UE, comunitatea bancară o va ataca în justiție, iar Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor ar putea avea de plătit despăgubiri băncilor.