Prezenta presedintelui Iliescu la prima sedinta a Guvernului din 2004 consacrata integrarii in Uniunea Europeana reflecta grija majora a actualei puteri: cum sa faca fata cerintelor comunitare intr-un an electoral.
Anul 2004 este decisiv pentru acceptarea Romaniei in Uniunea Europeana in 2007. In primul rand, trebuie incheiate negocierile la Bruxelles pentru cele opt dosare ramase in discutie. In al doilea rand trebuie efectuate reformele structurale in administratie, justitie si economie enuntate in Raportul de tara din noiembrie 2003. Va fi in stare guvernul Nastase sa treaca acest examen dureros din punct de vedere social intr-un an de alegeri generale? – asta-i chestiunea. Sa recunoastem ca in materie de reforma, guvernul Nastase a facut mai mult decat orice guvern anterior. Dar in acest al patrulea an de guvernare el are de recuperat tot ce nu s-a facut in 14 ani. Se poate face asa ceva intr-un singur an?
Un raspuns obiectiv si autorizat la aceasta intrebare il gasim in interventia de la Sinaia de duminica trecuta a lui Willem Buiter, economistul-sef al Bancii Europene de Reconstructie si Dezvoltare, banca cu cele mai masive investitii straine in Romania. El a spus: “Progresul in domeniul reformei in Romania a fost dureros de lent” si a adaugat: “Aceasta ridica intrebarea daca acest progres este suficient pentru asigurarea aderarii Romaniei in 2007”. De fapt, economistul-sef al BERD a si dat raspunsul cand a subliniat decalajul Romaniei fata de tarile rasaritene care anul acesta intra in Uniunea Europeana la productivitate si PIB: Romania reprezinta 25% din media UE fata de cele 40% in tarile rasaritene. Cat priveste dosarele negociate la Bruxelles, Buiter a apreciat ca Romania are sectorul agricol cel mai ineficient dintre tarile candidate si a avertizat: “Este nevoie de un efort urias pentru a aduce agricultura Romaniei in secolul XXI”.
Intr-adevar, nefericita Lege 18, care a faramitat agricultura romaneasca in parcele marunte cu o medie de 2-3 hectare, a aruncat agricultura in secolul XIX. Acum se razbuna crunt ignorarea unui criteriu decisiv al agriculturii moderne – dimensiunea exploatatiei agricole. Pe mici bucati de pamant nu se poate folosi tractorul, nici celelalte mijloace moderne din agricultura. Cu 2 sau 3 hectare, taranul “aproprietar” s-a intors inapoi la plugul de lemn sau fier tras cu boul sau calul. Abia in 2003 guvernul Nastase a incurajat formarea unor mari exploatatii agricole prin asociere familiala, cooperativizare sau mari ferme capitaliste. Dar aceste forme asociative reprezinta doar o treime din suprafata arabila. Grosul ramane agricultura de subzistenta, care abia hraneste familia, dar nu produce nimic pentru piata. Iar alegerile din acest an pica prost pentru modernizarea agriculturii. Accentul cade asupra micilor gospodari – guvernul le dubleaza pensia si le acorda 2 milioane de lei pentru fiecare hectar lucrat.
De fapt, un program electoral menit sa asigure succesul integrarii comunitare ar trebui sa porneasca de la defectiunile constatate in Raportul de tara si sa prevada masuri curajoase care sa faca economia sa functioneze conform normelor capitaliste. Ma intreb insa daca electoratul roman s-ar imbulzi sa voteze asa ceva. Eu am spus-o de mult ca romanii nu se dau in vant dupa capitalism, ca i-au cunoscut mai mult defectiunile (inflatie, somaj, scumpetea vietii) decat virtutile unei vieti mai indestulate si confortabile. De altfel, nici unul din partidele in competitie nu-si propune sa ridice steagul capitalismului si sa pledeze pentru instaurarea lui.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.