Cuvantul paine este incarcat cu o anumita sacralitate. El face de altfel parte dintr-o serie de cuvinte pe care, atunci cand le pronuntam, resimtim un anume fior. Din aceasta familie fac parte cuvinte precum mama, Dumnezeu, suflet, tara…
Familia de cuvinte “sacre” este insa mult mai larga si nu-mi propun acum identificarea tuturor membrilor ei. Cuvantul paine insa are ceva in plus, respectul pentru el pare sa fie chiar si mai profund intrucat… nu este niciodata folosit in injuraturi. Daca lumea indrazneste sa injure de mama sau de Dumnezeu, de paine, dupa cate am reusit sa observ, nu se injura niciodata. Mai mult decat atat, cuvantul paine a devenit o metafora umana si una crestina (e suficient sa analizam sensul unor expresii precum “painea cea de toate zilele”, “sa-ti castigi painea”, “isi ia painea de la gura” si asa mai departe).
Desi cuvantul ramane sacru, in zilele noastre lumea mananca din ce in ce mai putina paine. Motiv pentru care in Franta brutarii au initiat acum vreo cincisprezece ani o sarbatoare a painii. Ea are loc intotdeauna in jurul datei de 16 mai, care este ziua Sfantului Honore, patronul brutarilor…
Faptul ca brutarii au un sfant mi se pare extraordinar (de altfel, in Occident, fiecare corporatie profesionala are sfantul ei). In ciuda faptului ca au un sfant, brutarii francezi sunt insa pe cale sa piarda teren in fata mondializarii si a ofensivei supermarketurilor.
Multa lume isi cumpara azi “painea cea de toate zilele” din supermarketuri, chiar daca e mai proasta, doar pentru motivul ca e mai ieftina. Ceea ce reprezinta deja un sacrilegiu. Tot un sacrilegiu este considerat de catre brutarii traditionali si modul in care supermarketurile fabrica painea, adica din aluat congelat, uneori cu exces de zahar si chiar cu diversi conservanti…
Sarbatoarea painii, la care s-au asociat in Franta in jur de 33.000 de brutari traditionali si artizanali independenti, este un prilej deci pentru a-i readuce pe consumatori pe calea cea buna. Brutarii ii invita pe toti sa intre in “intimitatea” procesului traditional de fabricatie, sa vada cum trebuie framantat aluatul, cum se pune painea la cuptor, cum se nasc diversele sortimente de paine in spiritul vechilor retete… A face paine buna este o arta, iata mesajul brutarilor francezi (care primesc de altfel si subventii de la stat pentru a putea rezista in fata concurentei industriale).
Arta lor se mai confrunta insa cu o realitate, si anume schimbarea obiceiurilor alimentare in ultima suta de ani. La inceputul secolului al XX-lea, lumea manca multa paine la masa, cam 800 de grame pe zi si pe cap de locuitor. Painea era, deci, baza… Or, ce constatam astazi? Constatam ca francezii, in ciuda faptului ca isi cumpara in continuare bagheta zilnica, abia ciugulesc din paine. Media de consum pe cap de locuitor si pe zi este abia de 125 de grame, adica nimica toata, cateva felii la micul dejun si eventual una la prinz. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca unii (mai ales femeile) au exmatriculat total painea din alimentatia lor, pe motiv ca ingrasa…
Sa revenim insa la sarbatoarea painii, care ramane o initiativa frumoasa chiar daca astazi creste pretul la grau, meseria de brutar este amenintata, iar francezii abia se mai ating de paine. In mai multe orase ale Frantei, brutarii au instalat cuptoare uriase in diverse piete centrale pentru a-si fabrica painea… in public.
Imaginati-va deci un astfel de cuptor imens in fata catedralei Notre-Dame la Paris. Fata in fata, capodopera indiscutabila a goticului religios si un superb cuptor de facut paine. Greu de imaginat ceva mai emotionant decat acest dialog intre divinitate si paine, intre concertul de clopote si mirosul de paine proaspata.