“Am decis să candidez încă o dată deoarece am ceva de spus, am propuneri de făcut francezilor. Vă puteți imagina un căpitan în timpul acestei furtuni spunând «Am obosit, mă retrag»?”, a afirmat Sarkozy la un post de televiziune.

Președintele, în vârstă de 57 de ani, este aliatul prin­cipal al cancelarului german Angela Merkel în pla­nurile acesteia de a scoate zona euro din criza dato­riilor pornită în urmă cu doi ani din Grecia. Aceste planuri se concentrează foarte mult pe disciplină bugetară și austeritate. Pe lângă imaginea de părinte al rigorii, Sarkozy pozează într-un lider măreț, care poa-te construi și poate fi responsabil de viitorul țării. În acest rol au pozat adesea candidații pentru cel de-al doilea mandat. Este o imagine adoptată de François Mitter­rand în 1988 și de Jacques Chirac în 2002, scrie publi­cația franceză La Tribune.

De altfel, puțini editorialiști francezi au oferit critici pozitive apariției televizate a lui Sarkozy, mulți concentrându-se pe ceea ce ei consideră a fi o povară descurajatoare pe care candidatul o poartă pe umeri, notează France 24.

“Acest start în cursa pentru prezidențiale este, probabil, ultima șansă a lui Sarkozy de a recâștiga publicul. Toate celelalte încercări din ultimele săptămâni au fost un eșec total”, scrie cotidianul Liberation, cu înclinare politică spre stânga.

Publicațiile britanice au cântărit rapid anunțul lui Sarkozy. “Marea Britanie a avut multe conflicte cu președintele Sarkozy, mai ales din cauza obsesiei sale pentru introducerea unei taxe pe tranzacțiile fi­nanciare”, menționează The Times, care laudă răspunsul prompt pe care liderul francez l-a dat turbulențelor sociale din Libia. “Cu toate defectele lui, Sarkozy ar fi o pierdere pentru scena mondială”, concluzionează cotidianul.

Sarkozy este foarte nepopular, dar candidatul socialist este antipatic

Șeful statului francez și-a stabilit ca priorități pentru viitorul mandat combaterea șomajului, printre altele prin asigurarea de cursuri de pregătire, și reducerea cheltuielilor publice. El este hotărât să organizeze un referendum pe tema forțării celor aflați de mult timp în șomaj și care trăiesc din ajutoarele sociale primite de la stat să participe la cursuri de pregătire profesională propuse de autorități. Șomerul va trebui, de asemenea, să accepte un loc de muncă potrivit formării sale profesionale.

“Nu vrem o societate în care după ce îți pierzi locul de muncă ajungi să locuiești într-o rulotă, ca în SUA. Însă doar datorită sacrificiilor pe care le fac cei cu loc de muncă putem plăti pentru protecția socială. Există drepturi, dar și obligații”, a spus Sarkozy.

Prima rundă a alegerilor prezidențiale din Franța va fi pe 22 aprilie. Finala va fi pe 6 mai.

Dacă alegerile ar fi organizate acum, François Hollande, liderul Partidului Socialist, ar ieși câștigător, cu 28% din voturi, din primul tur de scrutin, sugerează un sondaj de opinie al Harris Interactive. Sarkozy ar atrage 24% din voturi. În a doua rundă, Hollande l-ar întrece pe actualul președinte cu 57% din voturi. Hollande a fost, între 1997 și 2008, secretarul ge­neral al Partidului Socialist, însă îi lipsește carisma. În alegerile prezidențiale din 2007, concubina lui de atunci, Ségolène Royal, l-a înfruntat pe Sarkozy.

Sarkozy, un căpitan de navă cu un catarg rupt

Cea mai mare umilință suferită de președintele francez Nicolas Sarkozy de la venirea lui în funcție este, probabil, pierderea ratingului suveran de top atribuit Franței de către agenția de evaluare financiară Standard & Poor’s. Potrivit presei, înaintea deciziei agenției Sarkozy ar fi declarat apropiaților:

“Dacă ne pierdem ratingul, sunt pierdut.” În timpul mandatului lui Sarkozy, Franța a intrat în colimatorul piețelor din cauza expunerii mari pe care băncile țării o au la statele europene cu probleme, mai ales la Grecia.

Pentru a recâștiga încrederea investitorilor, guvernul a anunțat mai multe pachete de măsuri de austeritate, considerate de analiști a fi cele mai dure de după cel de-al Doilea Război Mondial.

În 2010, de teamă că deficitul bugetar și datoria ar putea scăpa de sub control, Sarkozy a propus creșterea vârstei de pensionare de la 60 de ani la 62 de ani, în pofida protestelor populației. Măsurile de austeritate n-au reușit să câștige încrederea agențiilor de rating.