Dacă te uiți destul de atent, poți găsi câțiva oameni care cred că zona euro va supraviețui fără ieșirea vreunuia dintre cei 17 actuali membri. Unul dintre aceștia ar putea fi președintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy. Ar mai putea fi incluși președintele Băncii Centrale Europene Jean-Claude Trichet sau editorialiștii Financial Times, scrie MarketWatch.
În afara lor, toată lumea crede că Grecia va părăsi în cele din urmă uniunea monetară, iar mulți oameni consideră că întregul proiect va face implozie înainte de sfârșitul deceniului. Însă nu poți porni un război fără ca cineva să tragă primul foc. Și nu poți pleca din zona euro fără o cauză.
Modul în care uniunea monetară se destramă contează mult, atât pentru stabilitatea Europei, cât și pentru piețele financiare. Așadar, care ar putea fi factorii declanșatori ai destrămării zonei euro? Nu va fi ceva la care să se aștepta toată lumea. Va fi “o lebădă neagră”, un eveniment sau criză la care nimeni nu s-ar gândi.
Iată șase lebede negre la care va trebui să fim atenți:
1. O lovitură militară în Grecia…și poate în
Portugalia.
Acestea sunt state aflate încă sub regim militar când The Beatles
au lansat “Let It Be”. Preluarea puterii de către armată face parte
din trecutul foarte recent, iar armata s-a considerat adesea un
salvator în situații de criză. S-ar putea întâmpla din nou?
Cel mai bun mod în care Grecia ar putea reveni la drahmă ar fi ca
militarii să preia puterea, să anuleze datoriile, să controleze
capitalurile, să înceapă printarea de bani, și să impună legea și
ordinea pentru o perioadă – dură – de timp. Dar priveliștea
tancurilor pe străzile unui membru al Uniunii Europene va crea haos
pe piețe financiare, ceea ce va duce la prăbușirea euro și
burselor.
2. Curtea constituțională germană declară ilegală
salvarea Greciei.
Există o serie de cazuri care vor fi audiate de instanța supremă
din Germania. Atât salvarea Greciei, cât și Fondul European de
Stabilitate Financiară, mecanism care are ca scop sprijinirea
țărilor cu probleme din zona euro, ar putea fi considerate ilegale.
Un astfel de scenariu pare improbabil. Dar dacă se va
întâmpla?
Germania nu-și poate ignora constituția, așa cum nici guvernul SUA
nu poate. Cea mai bună soluție în aceste circumstanțe ar fi ca
Germania să găsească un mod în care să transfere bani temporar, iar
apoi să înceapă negocierile pentru propria ieșire din zona euro,
acompaniată de ajutoare masive pentru țările periferice ale uniunii
monetare. Soluția se va dovendi pozitivă pentru euro și burse.
3. Liderul extremist Marine Le Pen câștigă alegerile
prezidențiale din Franța.
Zona euro nu a cunoscut încă o forță politică majoră care să
promoveze renunțarea la euro. La Atena poate că protestatarii cer
asta, dar clasa politică refuză să ia în cosiderare ideea. Însă
liderul francez de extremă dreapta Marine Le Pen vrea să redea
Franței francul. Dacă îl învinge anul viitor pe actualul
președinte, Nicolas Sarkozy – unele sondaje de opinie indică o
cursă strânsă – politicianul va încerca să-și pună planul în
aplicare.
Alegătorii francezi, spre deosebire de liderii lor, au fost
întotdeauna sceptici în legătură cu euro și ar putea alege un
președinte care nu privește cu ochi buni moneda unică. În acest
caz, piețele se vor panica, obligațiunile și acțiunile franceze vor
pica, ceea ce va face ca retragerea Franței din zona euro să fie și
mai probabilă.
4. FMI pune capăt jocului de-a
salvarea.
FMI a angajat cea mai mare parte a resurselor financiare și
energiei în salvarea zonei euro, chiar dacă toți membrii uniunii
monetare sunt bogați în comparație cu state din alte regiuni.
Americanii, australienii, japonezii, coreenii și alții nu au însă
pe nimeni în această luptă. De ce ar plăti ei pentru a face ordine
în haosul creat de ceilalți, care nici măcar nu dau semne de
îndreptare?
Mai devreme sau mai târziu vor insista ca FMI să-și reducă
sprijinul. Chiar și cu Christine Lagarde – din Franța – la
conducere, instituția va rezista cu greu, sau chiar deloc,
insistențelor. Ce se va întâmpla în acest caz? Fără sprijinul FMI,
salvările statelor cu probleme nu mai pot continua. Toți vor trebui
să negocieze un default organizat și să iasă din zona euro. Euro se
va deprecia, dar acțiunile vor crește.
5. China renunță să mai finanțeze zona
euro.
China este unul dintre cei mai mari cumpărători de obligațiuni
emise de statele din zona euro. Nimeni nu-și poate da seama de ce
Beijingul nu lasă euro să se scufunde. Poate pentru a ține în
viteză mașina de export – Europa este pentru China o piață la fel
de importantă ca și SUA, sau poate vrea doar să-și diversifice
investițiile.
Zona euro a devenit periculos de dependentă de un partener de
neîncredere cu motivații misterioase. Dacă se retrag chinezii,
valoarea obligațiunilor europene se va prăbuși, dar și a celor
americane, din cauza panicii investitorilor.
6. Sistemul bancar italian se
prăbușește.
Până în prezent, Italia a fost câinele care nu a lătrat în această
criză. A navigat pe sub radar. Dar acest stat are datorii uriașe și
economie slabă. Săptămâna trecută a apărut un scurt moment de
panică când tranzacționarea acțiunilor unora din bănci a fost
suspendată la Milano.
Tot ce trebuie este ca un tremurat al uneia dintre băncile italiene
să declanșeze o criză de amploare, mai întâi în Europa, apoi la
nivel mondial. Ar fi momentul Lehman Brothers de care toată lumea
s-a temut. În acest scenariu, ai vrea să eviți orice instrument
financiar, dar ai vrea să păstrezi aur sau franci elvețieni.