Mult discutata si intens negociata, restructurarea cabinetului Nastase a fost prezentata ca o necesitate a integrarii europene. Timp de doua saptamani, atat premierul cat si alti membri ai guvernului nu conteneau sa declare ca este nevoie de mai multa claritate si coerenta in negocierile cu Bruxelles-ul, de o comunicare mai buna si de institutii care sa aplice rapid si eficient masurile de reforma menite sa repare credibilitatea guvernantilor, sifonata serios de raportul Oostlander-Nicholson.
Solutia? Crearea a doua posturi de vice-premieri (sau ministri de stat, daca va place mai mult termenul) care sa coordoneze ministerele economice, respectiv zona sociala si administrativa. In acest fel, Adrian Nastase se putea concentra mai bine pe negocierile de integrare si pe problemele de politica externa. Insa ca intr-o poveste a apostolilor citita rasturnat, cei doi vicepremieri au devenit de fapt trei.
Iar ca surpriza sa fie totala, al treilea om forte al guvernului a fost desemnat nimeni altul decat Ioan Talpes. Istoric militar inainte de Revolutie, mai apoi sef al spionajului romanesc, Talpes a fost timp de trei ani seful Administratiei Prezidentiale si probabil cel mai loial si mai influent dintre oamenii presedintelui. Acum, sarcina lui in guvern va fi coordonarea integrarii europene, a apararii si a justitiei. Intrebat cum se va descurca in noua functie, Talpes a dat un raspuns naucitor: “Sunt prieten cu Puiu Pascu (ministrul apararii), imi e simpatic Alexandru Farcas si ii cunosc pe multi dintre cei de la Justitie.”
Si atunci, daca nu de dragul integrarii europene, de ce l-a trimis Iliescu pe Talpes la Palatul Victoria? Tocmai pentru ca presedintele incearca sa minimizeze efectele interne ale unui posibil esec al guvernului in relatia cu Bruxelles-ul.
Amanarea integrarii ar fi pentru Ion Iliescu un esec de proportii, dar pierderea influentei asupra partidului de guvernamant ar fi o adevarata catastrofa pentru un om care a declarat raspicat ca nu va renunta niciodata la politicaa. Nu este deci de mirare ca, la doar cateva luni inainte de sfarsitul ultimului sau mandat, Ion Iliescu s-a hotarat sa-l tina in sah cu orice pret pe Adrian Nastase, pentru a-si asigura o reintoarcere cat mai lina pe pozitia de lider necontestat al PSD-ului dupa alegerile din toamna.
Iar disciplina in partid va fi cu atat mai usor de mentinut cu cat in fruntea guvernului s-ar putea afla din toamna un om care impartaseste in totalitate parerile lui Ion Iliescu, stie bine ce inseamna respectul ierarhiei si, chiar mai important, nu poate fi revocat din functie de noul presedinte, indiferent cine va fi acesta.
Asa ca, privit din aceasta perspectiva, sacrificiul facut de presedinte cand a acceptat – dupa interminabile negocieri si ezitari – plecarea Rodicai Stanoiu de la Ministerul Justitiei nu este deloc mare. Doamna Stanoiu isi va obloji orgoliul ranit intr-o functie importanta la Cotroceni, in timp ce inlocuitorul ei va trebui sa curete in cateva luni un sistem inca bazat pe principii si practici juridice de inspiratie sovietica, paralizat de coruptie, interese de clan si presiuni politice inimaginabile. Si ce mai conteaza ca nu va reusi? Satisfactia de a le spune lupilor tineri si adesea aroganti din partidul de guvernamant cine este masculul alfa merita orice sacrificiu.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.