Scaderea dobanzilor, un foc de paie?

Dupa ce se apropiasera, la sfarsitul verii trecute, de pragul de 50%, dobanzile la depozitele bancare, ca si cele oferite de Ministerul Finantelor la titlurile de stat, dau iarasi semne de scadere. In primele trei luni ale anului, spre exemplu, Finantele si-au permis sa plateasca din ce in ce mai putin la certificatele pentru populatie, astfel incat, de la o dobanda de aproape 60% de la inceputul anului, urmatorul plasament se va face la 55%. Pentru banii de la banci, anul a debutat scump pentru Finante, care au platit chiar si 72% dobanda anuala. Intre timp, insistenta Trezoreriei de a atrage din piata bani din ce in ce mai ieftini se pare ca a avut efect: saptamana trecuta, pragul de 50% a fost infrant. In doua randuri, Finantele au plasat titluri de stat cu 49%. La prima licitatie, bancile au supralicitat chiar, cumparand cu o cincime mai mult decat oferta Finantelor, de 400 mld. lei, dar la licitatia de a doua zi au fost vandute titluri de doar 200 mld. lei, catre, spun surse din mediul bancar, doar bancile “de casa” ale Finantelor. Sa fie acesta un semnal al incheierii trendului? Se pot duce dobanzile mai jos de, sa zicem, 45% ? Greu de spus. Sigur este doar jocul de tip vase comunicante intre scaderea dobanzilor de pe piata interbancara si devalorizarea leului fata de dolarul american. Daca scad dobanzile prea mult, leii din piata isi gasesc salas in valuta, astfel incat creste cererea de dolari si devalorizarea accentuata este la usa. Invers, daca dolarul scade prea tare, devine neatractiv, asa incat plasamentele se orienteaza pe piata monetara. Aceste determinari nu au loc doar pe piata romaneasca. Ele sunt valabile oriunde in lume, din acest punct de vedere, piata valutara fiind una dintre putinele piete care “functioneaza”, dupa cum amintea de curand si premierul Isarescu. Nenorocirea este de fapt in alta parte, si anume la peretii acestui sistem de vase comunicante. Acestia sunt chiar imposibilitatea sau, dupa caz, lipsa de vointa a bancilor de a-si plasa banii in economia reala. Bancile isi plimba banii intre dolari si plasamentele interbancare sau la Trezorerie. Ca dovada, conform Buletinului Bancii Nationale a Romaniei, creditul guvernamental s-a dublat anul trecut, de la 20 la 40 de mii de miliarde, pe cand cel neguvernamental, atentie, a scazut in termeni nominali, de la 60 mii de miliarde la aproape 58 mii miliarde lei, deci s-a injumatatit in termeni reali, luand in calcul inflatia de 54,7% pe intreg anul. Luand acest mecanism in considerare, este foarte probabil ca scaderea de pana acum a dobanzilor sa nu fie decat conjucturala. Fata de prima jumatate a anului trecut, Trezoreria a ramas singurul mare imprumutator din piata, in lipsa Bancorex-ului si a restrangerii “foamei” de bani a Bancii Agricole, prin reducerea pierderilor lunare a acesteia la circa 90 miliarde lunar. Mai mult, nici Finantele nu mai sunt atat de “hraparete”. Lobby-ul Trezoreriei de a fi exonerata de imprumuturile preferentiale catre Bugetul asigurarilor sociale pentru acoperirea deficitului cronic al acestuia a avut succes. Guvernul a hotarat ca Ministerul Muncii si Protectiei Sociale sa se imprumute el insusi de pe piata monetara. De asemenea, este posibil ca si promisiunile oficialilor guvernamentali de a acoperi serviciul datoriei publice de anul acesta din banii din privatizare sa aiba oarecare efect de calmare a pietei monetare. Prin urmare, scaderea dobanzilor ar putea fi doar efectul unei conjucturi folosite de Finante, iar greutatea asupra bugetului a serviciului datoriei publice de anul acesta, cu o pondere de 45% din cheltuielile bugetului de stat, sa-si spuna totusi cuvantul.