Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a instituit sechestru asigurător asupra unor terenuri și instalații ale Rompetrol Rafinare (RRC), firmă care deține rafinăria Petromidia, precum și asupra participațiilor în filialele companiei.

Aceasta este ultima mișcare pe care o fac autoritățile române în ceea ce se anunță a fi unul dintre cele mai mari dispute ale anului: recuperarea datoriilor de 570 de milioane de euro pe care Petromidia le are față de Ministerul Finanțelor.

Decizia ANAF vine după ce la începutul acestei luni consiliul de administrație al Rompetrol Rafinare a lansat o propunere potrivit căreia firma și-ar putea ipoteca toate activele în favoarea acționarului majoritar, grupul Rompetrol, controlat acum de compania kazahă de stat KazMunaiGaz, pentru a garanta creditele de 900 de milioane de dolari luate de la aceasta.

Propunerea urmează să fie analizată mâine și vine în contextul în care, cel mai probabil statul va deveni în acest an acționar minoritar al Rompetrol Rafinare prin conversia în acțiuni a obligațiunilor nerăscumpărate de companie până la 30 septembrie.

Statul riscă astfel ca, în cazul în care Rompetrol Rafinare nu-și va putea plăti datoriile față de acționarul majoritar, kazahii să ceară executarea garanțiilor și compania să rămână fără active. Soluția găsită de stat în acest context a fost chiar sechestrul pe unele terenuri și instalații ale Rompetrol Rafinare.

“Grupul Rompetrol a luat act cu surprindere, în data de 10 septembrie, de decizia emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) prin care s-a instituit sechestru asigurător asupra unor terenuri și instalații ale Rompetrol Rafinare, precum și asupra participațiilor în filialele sale. Sechestrul este o interdicție de a înstrăina activele vizate. Rompetrol nu intenționează bineînțeles să înstrăineze aceste active: în perioada 2007-2010, programul de investiții în grupul Rompetrol se ridică la peste 1 miliard dolari, pe baza finanțării a nu mai puțin de 1,8 mld. dolari acordate în aceeași perioadă de acționarul majoritar KazMunaiGaz. Acțiunea ANAF nu afectează operațiunile Rompetrol Rafinare, dar creează un important prejudiciu de imagine pentru Rompetrol Rafinare și grupul Rompetrol”, spun reprezentanții Rompetrol.

Sechestrul pus pe activele Rompetrol Rafinare este practic ultima strategie cu care vine statul român, în contextul în care kazahii au precizat foarte clar că nu au bani să răscumpere toate obligațiunile deținute de stat în valoare de 570 mil. euro și că își vor exercita opțiunea de a converti obligațiunile în acțiuni, urmând ca statul să redevină acționar la Petromidia.

Mai mult, la sfârșitul lunii trecute reprezentanții Rompetrol au declarat că pe fondul tratamentului neprietenos de care compania are parte în România, șefii grupului de la Astana iau în calcul chiar varianta închiderii rafinăriei Petromidia.

Reacția kazahilor vine în contextul unei deteriorări continue a relațiilor cu autoritățile locale. Astfel, fostul ministru al finanțelor Sebastian Vlădescu a declarat recent într-un interviu acordat Bloomberg că instituția preferă să discute prelungirea negocierilor dincolo de termenul de 30 septembrie, varianta obținerii unui pachet minoritar de acțiuni nefiind deloc atractivă.

Surse guvernamentale au declarat chiar că statul va merge în justiție invocând faptul că stingerea datoriei se poate face ori prin achitarea sumei, ori prin conversie în acțiuni, dar nu prin ambele variante.

De cealaltă parte, kazahii sunt dispuși să plătească doar o parte a datoriei, care îi asigură pachetul de control de la Petromidia, lăsând statul în calitatea de acționar minoritar.

Amploarea problemelor dintre cele două parți este arătată și de dimensiunea apărării pe care și-o pregătește Rompetrol, compania angajându-și cele mai importante case de avocatură locale: Țucă, Zbârcea și Asociații, NNDKP (Nestor) și Mușat și Asociații.

“Această decizie (sechestrul – n.red.) ignoră prevederi legale și contractuale ai căror termeni sunt extrem de clari, fiind cea mai recentă dintr-o serie de acțiuni ale unor autorități publice având ca subiect obligațiunile emise de Rompetrol Rafinare. Prin decizie sunt indisponibilizate active, pentru o sumă de bani pe care Rompetrol Rafinare nu o datorează și nici nu o va datora vreodată bugetului de stat, contrar celor pretinse de ANAF”, spun reprezentanții Rompetrol.

Aceștia mai precizează că Rompetrol Rafinare a emis obligațiuni care au fost achiziționate de statul român în contul unor datorii și dobânzi acumulate de societate în procent semnificativ înainte de privatizare.

“Potrivit O.U.G. 118/2003 și Convenției de Emisiune, la opțiunea Rompetrol Rafinare, obligațiunile rămase nerăscumpărate sunt convertibile în acțiuni la data de 30 septembrie 2010. Această operațiune a fost aprobată de Parlament prin Legea 89/2005 și validată de Consiliul Concurenței, fiind ulterior promulgată de Președintele României”, mai spun reprezentanții companiei.

Mai mult, aceștia spun că dacă acțiunile îndreptate împotriva Rompetrol Rafinare vor continua, se vor adresa forurilor internaționale.

“Atingând punctul culminant prin decizia de sechestru, acțiunile îndreptate împotriva Rompetrol Rafinare de către unele autorități publice apar astăzi ca fiind concertate și premeditate. În măsura în care Ministerul Finanțelor Publice va da în continuare dovada lipsei oricărui interes real de a ajunge la un acord pe calea dialogului, grupul Rompetrol se va vedea pus în situația de a se adresa forurilor internaționale pentru acțiunile abuzive care tind spre exproprierea investițiilor realizate în România, incluzând Curtea de Arbitraj Internațional de la Washington (“ICSID”)”, mai spun reprezentanții companiei.

La momentul în care datoriile Petromidia au fost convertite în obligațiuni, compania era controlată de către omul de afaceri Dinu Patriciu. În 2007, Patriciu vinde 75% din acțiunile pe care le deținea în cadrul grupului Rompetrol către kazahii de la KazMunaiGaz, pentru ca în 2009 omul de afaceri să iasă de tot din companie. Patriciu le-a vândut kazahilor Rompetrolul cu tot cu datorii, încasând din această tranzacție peste 1,6 miliarde de dolari, sumă care l-a transformat în cel mai bogat om din România.