Aparitiile fulgurante ale unei femei superbe, care tulbura pana la obsesie echilibrul afectiv al unui barbat – premisa noului film romanesc Dupa ea -, au fost intotdeauna o tema extrem de ofertanta in cinema. Daca ne gandim doar la cateva exemple ilustre, Visconti regiza, in 1943, Ossessione, istoria unei intalniri pasionale si turbulente intre o femeie si un barbat, soldata cu o crima, iar in Identificazione di una donna (1982), al lui Antonioni, regizorul Niccolo alerga tot filmul in cautarea frumoasei si misterioasei Mavi, intr-un caleidoscop de emotii amestecate si devastatoare.
Orice asemanare se opreste insa aici. Regizoarea debutanta Cristina Ionescu si scenarista Lia Bugnar si-au conceput toata povestea ca pe un film de stare, o introspectie pe marginea acestei obsesii, neconcretizata insa in intalniri propriu-zise, ci pastrata la nivelul imaginatiei tot mai aprinse a lui Stefan, protagonistul acestei pasiuni bruste.
Conform sinopsisului, Stefan este un barbat tanar, cu o cariera promitatoare in publicitate, proaspat avansat, cu o familie fericita, o sotie frumoasa si iubitoare, o fetita dragalasa si doi gemeni care urmeaza sa se nasca. Intersectarea intamplatoare, in drumul spre casa, cu o femeie tulburatoare, zarita o clipa, din masina, intr-o cabina telefonica, ii zdruncina insa viata, pentru ca barbatul nu mai are linisite pana nu o gaseste pe superba necunoscuta. Din pacate, datele schitate aici raman doar la nivel de fisa biografica, nereusind sa ofere substanta, nuante si credibilitate personajelor pe parcursul filmului. In ciuda viziunii regizorale delicate si a comunicarii reale care se simte intre Cristina Ionescu si actorii sai (toti foarte buni, de la mereu inspiratul Dragos Bucur, un profesionist care are deja o excelenta carte de vizita, la impecabilul Victor Rebengiuc, de la sensibilele Anca Florea si Dana Nalbaru – foarte naturale in acest dublu debut actoricesc – pana la spectaculoasa aparitie a Valentinei Pelinel, o frumusete intr-adevar fascinanta), povestea ramane destul de confuza. Ajutat decisiv de o coloana sonora foarte inspirata, care a fost si piatra de incercare a acestei productii, pentru ca tanarul compozitor Cristian Matei s-a straduit cu migala (si a reusit) sa sugereze prin muzica mai mult decat o face deseori povestea insasi, filmul esueaza insa tocmai in articularea unor situatii narative limpezi si concentrate. Secventa descoperirii imaginilor femeii enigmatice in studioul fotografului disparut ori cea din bazinul de inot puteau functiona ideal drept contrapunct fantastic al povestii, insa nu sunt exploatate suficient. In plus, gaselnitele scenografice sunt de multe ori stangace si ostentative – Stefan are pe masa o carte groasa pe care scrie “Advertising” si un dictionar englez-roman -, iar cele cateva elemente de fundal care puteau da consistenta povestii (vizita delegatiei japoneze, discutia cu patronul agentiei, atmosfera din birou) sunt prea fugar schitate. Cu o seama de intentii bune in demersul sau si de prezente actoricesti inspirate si naturale (singura care contrasteaza in ansamblu e fetita lui Stefan, foarte dragalasa, dar pusa sa spuna replici care suna absolut fortat), cu o atmosfera speciala, care nu suplineste insa caracterul schitat al povestii, Dupa ea reprezinta o incercare interesanta de abordare a unui subiect insolit, care ar fi avut insa nevoie de acel ceva, inefabil, pentru a fi complet reusita…
Dupa ea. Productie Romania, 2007. Regia: Cristina Ionescu. Cu: Dragos Bucur, Victor Rebengiuc, Anca Florea, Valentina Pelinel, Cornel Mimi Branescu, Dana Nalbaru, Natasa Raab, Andra Isabela Guti. Premiera: 31 august. Distribuit de MediaPro Distribution.