Yoko Ogawa
Profesorul și menajera
Editura Humanitas fiction
Romancieră, autoare a numeroase volume de proză scurtă și eseistă, recompensată cu cele mai importante premii literare din Japonia, tradusă în peste 20 de limbi, Yōko Ogawa este mai cu seamă cunoscută datorită romanului Profesorul și menajera, ecranizat în 2006 de regizorul Takashi Koizumi. „Când o tânără menajeră ajunge în casa Profesorului, un matematician ilustru care își poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descoperă cu mirare că unicul mod al acestuia de privi lumea este prin intermediul numerelor și al matematicii. Relația dintre ei se transformă pe nesimțite într-una de înțelegere reciprocă și empatie. Când menajera îi mărturisește că are un fiu de zece ani care o așteaptă singur acasă, Profesorul îi cere să-l aducă în fiecare zi, după școală. Treptat, Profesorul îi inițiază în jocurile matematice, reprezentând pentru el adevărurile supreme pe care se sprijină lumea, iar acest mod inedit și emoționant de comunicare reușește să creeze o legătură puternică între cei trei.”
Bartolomeu Valeriu Anania – George Alexe
O luptă neterminată. Dialog epistolar
Editura Eikon
Volum editat și prefațat de Aurel Sasu. Volumul este al treilea în seria recuperărilor documentare din Arhiva Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania (Primele două: Misterele orientale și creștinismul, 2013 și Daniel Turcea, Cântarea treptelor, 2014). „Corespondența, cu certitudine, nu este completă. Am publicat doar atât cât s-a păstrat (din cea a Mitropolitului), restul rămasă, probabil, în Arhiva Arhiepiscopiei din Detroit, dispărută, distrusă (!), în urmă cu ani, în condiții cel puțin oculte. Dialogul epistolar, început la 10 decembrie 1965 (George Alexe), respectiv 15 iulie 1969 (Bartolomeu Valeriu Anania), este marcat, prin urmare, de lungi întreruperi și absențe, care nu afectează, totuși, esența comuniunii de fapte, gânduri și iluzii. Fiindcă lupta neterminată este, înainte de toate, războiul cu noi înșine, supuși vremurilor, dar și autosuficienței, risipei de improvizație și rătăcirii în proiecte neatinse de aripa grandorii naționale.”
Nuruddin Farah
Ascuns la vedere
Editura Polirom
Traducere din limba engleză și note de Irina Bojin. Nuruddin Farah este cel mai important romancier african al momentului. „Romanul o are în centru pe Bella, o fotografă renumită, de origine somaleză, care trăiește la Roma. Nenorocirea face ca fratele ei vitreg, Aar, funcționar la ONU, să fie omorît de extremiștii din Mogadishu într-un atentat cu bombă, lăsînd în urmă doi copii adolescenți. Cum Bella este cea mai apropiată rudă, ea devine tutorele lor legal și se stabilește împreună cu copiii la Nairobi. Ca și cum noile responsabilități și schimbări din viața ei n-ar fi suficiente, Bella descoperă că trebuie să lupte pentru a păstra copiii, când mama lor naturală – care își părăsise familia cu mulți ani în urmă – revine cerându-și drepturile. „O poveste plină de sensibilitate despre viața în umbra durerii” (Washington Post)
Fausto Brizzi
O sută de zile de fericire
Editura Trei
Traducere din italiană de Oana Sălișteanu. Un roman despre fericire și moarte, alcătuit din 100 de capitole scurte, câte unul pentru fiecare zi care i-a mai rămas de trăit eroului. ”„Pentru Lucio Battistini, aceasta e șansa de a-și petrece restul vieții așa cum ar fi trebuit mereu să o facă – prețuind fiecare moment. Îi plac femeile, are multe defecte, dar și mult farmec personal – simpaticul Lucio Battistini a fost dat afară din casă de soție și doarme într-o încăpere din spatele cofetăriei pe care o deține socrul său. Însă vestea că are o tumoare malignă inoperabilă îi schimbă complet perspectiva asupra vieții. Astfel încep cele o sută de zile pe care le mai are de trăit: Lucio se hotărăște să aibă grijă de familia sa, să-și recucerească soția și să-și petreacă următoarele trei luni trăind la intensitate maximă.”
Alessandro Baricco
Fără sânge
Editura Univers
Traducere de Adrian Popescu. O primă ediție a mai fost tipărită la Polirom, în 2004. Nina, o fetiță de zece ani care asistă la masacrul familiei sale, ascunsă intr-o pivniță, are norocul să fie descoperită de ferocele Tito, care, fascinat de copilă, o cruță. A doua parte a romanului este o emoționantă poveste de dragoste. Peste ani, într-un bar oarecare, o femeie aproape bătrână ajunge să stea față în față cu ucigașul tatălui și fratelui el. „În aceste puține pagini e conținut un portret complet al ființei umane, al esenței noastre, iar efectul este uluitor.” (The Guardian) Alessandro Baricco (Torino, 1958) a studiat filozofia și pianul și și-a început cariera de scriitor publicând două volume de eseuri despre muzică, apoi, în 1991 primul roman, Castele de mânie, pentru care a primit Premio Campiello și Prix Medicis Etranger (1995).
Școala Memoriei 2014
Prelegeri și discuții de la a XVII-a ediție a Școlii de Vară de la Sighet
(25-30 iulie 2014)
Fundația Academia Civică
Editori Teodora Stanciu și Oana Enăchescu. Colecția Istorie Orală nr. 28 Editorul colecției – Romulus Rusan. O nouă apariție a Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului. Semnează: Brîndușa Armanca, Petre Mihai Băcanu, Alexandra Bellow, Ana Blandiana, Ruxandra Cesereanu, Nicolae Constantinescu, Alexander Dimitrov, Gyarmati György, Doina Jela, Katharina Kilzer, Monica Macovei, Miodrag Milin, Christian Mititelu, Helmut Müller-Enbergs, Traian Orban, Gheorghe Palade, Anatol Petrencu, Romulus Rusan, Jardar Seim,
Nicolae Scurtu, Petruška Šuštrová, Liviu Țîrău, Daniel Vighi, Dan Voinea, Alicja Wancerz-Gluza, Mihai Wurmbrand, Alexandru Zub.