Spre deosebire de sinonimele sale Scottish și Scots, adjectivul Scotch este în engleza insulară un termen peiorativ. Singurele substantive pe care le poate însoți fără a trezi mânia unui scoțian sunt cele care denumesc băuturi (Scotch whisky) sau mâncăruri (Scotch pie – “plăcintă scoțiană”, Scotch eggs – “ouă scoțiene”). Și totuși, cu bună știință, Scotch a fost ales drept brand al firmei 3M.
3M vine de la Minnesota Mining and Manufacturing, numele sub care a fost lansată compania, în zorii secolului XX, și a funcționat până de curând (2002). Emblemă a succesului în afaceri prin inovație (sute de brevete înregistrate anual), compania 3M a lansat de-a lungul istoriei sale mai multe produse care fac din viața de toate zilele una occidentală, deosebind-o de cea africană: banda adezivă, bilețelele post-it, țesătura thinsulate, buretele de bucătărie, banda de magnetofon, caseta audio și multe altele.La începutul anilor ’20, când Richard Drew (1899-1980, foto 2) s-a angajat la 3M ca ajutor de laborant, firma nu producea decât glaspapir pentru atelierele auto. Moda deceniului nebun cerea ca automobilele să aibă caroseria în două culori (vezi foto 1), iar coșmarul vopsitorilor erau zonele de întâlnire (sau de separare) a celor două culori, care trebuia să fie strict delimitate, să nu intre una peste cealaltă. Pentru a obține aceasta se acoperea cu bandă adezivă zona adiacentă corespunzătoare celeilalte culori, se aplica vopseaua și, după îndepărtarea fâșiei de mascat (procedeul este folosit și în zilele noastre), linia de demarcare a culorilor ar fi trebuit să fie clar trasată.
Banda folosită pe atunci fiind însă prea adezivă, de cele mai multe ori se dezlipea cu tot cu vopseaua de sub ea. Drew și-a propus să rezolve problema, realizând o bandă care să poată fi îndepărtată cu ușurință. În 1925, după doi ani de cercetări în laboratorul de la 3M în care lucra, Drew a fost în măsură să prezinte o bandă de hârtie de 6 centimetri lățime cu adeziv pe spate. Pentru a permite dezlipirea fără probleme, adezivul era aplicat doar pe marginile fâșiei de hârtie, nu și pe mijloc. Legenda spune că la prima demonstrație banda, prea puțin lipicioasă, s-ar fi desprins de pe caroserie, provocând mânia vopsitorului, care ar fi strigat la Drew: “Du banda asta înapoi la zgârciții tăi de șefi scoțieni (Scotch) și spune-le să pună mai mult adeziv”.
Reacția i-a plăcut atât de mult lui Drew, încât
Scotch a devenit brandul sub care a fost comercializată de
atunci banda adezivă.
Următorul pas spre ceea ce este astăzi banda de Scotch a fost făcut de Drew în 1930, când a realizat prima bandă adezivă transparentă (folosind drept suport noul produs al firmei Du Pont, celofanul). În anul lansării, vânzările de bandă Scotch s-au ridicat la 33 de dolari. Producătorii se gândeau că va fi folosită în bănci și biblioteci la lipirea bancnotelor și a paginilor de carte, dar văzând că salariații din aceste instituții o foloseau în mult mai multe scopuri, s-a luat decizia de a o vinde publicului larg. Astfel a început cariera glorioasă a benzii adezive care, se spune, a fost în timpul Marii Crize o adevărată binecuvântare pentru gospodinele americane, nevoite să prelungească, prin lipire, viața obiectelor casnice. Și brutarii și măcelarii, care își livrau produsele în ambalaje impermeabile de celofan, au fost fericiți că puteau închide ermetic, cu Scotch, pungile. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata americană a folosit banda adezivă pentru a securiza și eticheta expedierile către front.
Astăzi, conform datelor oferite de firma producătoare, se comercializează 900 de varietăți de bandă de Scotch, produse în peste 9 milioane de km anual, suficient pentru a ocoli Pământul de 235 de ori.
Richard Drew, decedat în 1980, nu a apucat să vadă rezultatele unui sondaj din 1985, care arăta că 46% dintre americani socot că viața lor ar fi fost mult mai complicată fără banda de Scotch.
Dar nu numai omul de rând poate conta pe banda adezivă ca să iasă din încurcătură, în situații de urgență se apelează la Scotch chiar și la nivelul cel mai înalt: “Dom’ colonel a lipit cu ciungă, scotch și superglue covorul pe care urma să calce primul ministru” (Naț. 1 X 98 p. 3). Apolitică, situată deasupra credinței și necredinței, banda de Scotch este prima soluție la care se gândesc nu doar serviciile de protecție și pază, ci și lideri de partide din opoziție, obligați de doctrina creștin-democrată la teatrale gesturi de evlavie: “Becali însuși a participat la operațiunea de lipire a crucifixului cu scotch, dar încercarea a eșuat. Așa că a pornit pe holul hotelului, cerând să i se aducă ceva mai rezistent, eventual niște cuie” (Ziarul de Iași 17 IV 06). Scotch-ul, cât ar fi el de scotch, nu e, totuși, cui!
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Fărâmiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.