Marea criză economică din anii 1929-1933 a adus lumii cel puțin un lucru bun (tot răul e, se spune, spre bine): inventarea jocului care mai târziu avea să numească Scrabble.
Un arhitect new-yorkez, Alfred Mosher Butts (1899-1993), având, ca toți șomerii, o grămadă de timp liber, s-a gândit să-l folosească în mod util, creând un joc care să fie deopotrivă de noroc și de inteligență – un fel de șah-ruletă. Citind New York Times, a realizat o listă cu frecvența literelor în scrierea engleză, iar pornind de la această frecvență a acordat fiecărei litere un punctaj: literele cele mai des întâlnite, precum cele care notează vocalele sau consoanele N, S și T, au primit un singur punct, iar cele mai rare, precum Z, 10 puncte. A scris literele pe 100 de jetoane (cele mai frecvente pe mai multe jetoane) din care jucătorii trebuia să tragă 7 și să formeze cu ele cuvinte. Câștiga cel care atingea punctajul maxim. Butts a botezat jocul Lexiko și în 1931 i-a lansat prima versiune, cu care spera să cucerească piața și să se căpătuiască. Nici un producător de jocuri nu s-a arătat însă interesat.Butts nu s-a descurajat. A perfecționat sistemul, a adăugat tabla care se păstrează până în zilele noastre, de 15 x 15 pătrățele, a rebotezat jocul întâi Alph, apoi Criss Cross Words (cuvintele încrucișate începuseră, spre sfârșitul anilor ’30, să fie în vogă), dar tot nu a reușit să convingă vreun producător de jocuri.
În 1938 a apărut și îngerul salvator, în figura unui fabricant de pantofi care avea ceva bani puși deoparte și căuta o afacere în care să-i investească. În schimbul unui procentaj din vânzări, Butts a cedat, în 1948, drepturile lui James Brunot, care a mai simplificat regulile, a dat un nou nume jocului, Scrabble (engl. to scrabble = a scormoni) și s-a grăbit să-l breveteze. Apoi a început să construiască, artizanal, la început ajutat doar de soția sa, seturi de table și jetoane. Povestea spune că nu a câștigat, ba dimpotrivă, a tot pierdut bani.
Exact în clipa în care voia să renunțe la afacerea păguboasă, au început să crească și comenzile – prietenii începuseră să joace Scrabble cu prietenii, care îl recomandaseră prietenilor… În 1952, unul dintre proprietarii celui mai mare magazin new-yorkez a venit, zice-se, din vacanță cucerit de noul joc, care îi încântase zilele de concediu și căruia îi prevedea un mare succes comercial. A făcut așadar o comandă substanțială producătorului, mult peste capacitatea acestuia, care în scurt timp a trebuit să-și recunoască neputința de a fabrica pe scară largă, așa că a vândut drepturile celui mai mare producător american de jucării, Selchow and Righter, care, în 1986, a fost cumpărat de COLECO Industries. Un an mai târziu, firma a intrat în incapacitate de plată, iar drepturile, inclusiv cele pentru Scrabble, au fost achiziționate de Hasbro, actualul deținător pentru spațiul Americii de Nord (Statele Unite și Canada). Pentru restul lumii, drepturile sunt deținute în zilele noastre de altă firmă, Mattel.
La succesul jocului a contribuit, fără îndoială, emisiunea-concurs de Scrabble difuzată în Statele Unite între 1983 și 1990 – în total aproape 1.300 de emisiuni.
La ora actuală, jocul se comercializează în 121 de țări, în variante pentru 30 de limbi. Deținătorii drepturilor spun că s-au vândut, până acum, peste 100 de milioane de seturi și că ar fi cel mai popular joc de cuvinte din lume.
Există trei campionate mondiale de scrabble: cel francofon (din 1972), cel anglofon (din 1991) și cel hispanofon (din 1997).
În România, istoria jocului debutează în 1982, când revista “Știință și tehnică” începe să publice o serie de articole de inițiere în Scrabble, iar “Rebus”, publicația enigmiștilor, îi dedică o pagină. Întreprinderea de Reclamă și Publicitate a cooperației, mult mai intrepidă și mai îndreptată spre piață decât fosilele aflate în proprietatea întregului popor, a dat lovitura producând un Scrabble autohton (deosebit de cel original doar prin tabla de joc, lipsită de pătrățele care dublează valoarea unei litere sau a cuvântului). Se spune că până la căderea comunismului cooperatorii români de la RECOOP ar fi vândut 1 milion de asemenea jocuri “adaptate”… Al naibii Mitică!
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU
CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de
spaniolă-romånă al Universității București). Profesor navetist
(Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi
redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la
Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),
editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și
publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia.
Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela
Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făråmiță Lambru, Dire
Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă
nepoți. Are un nepot.