La inceputul verii, colectia “Scriitori romani” a Editurii Corint s-a imbogatit cu alte noi titluri. Ca si in cazul precedentelor aparitii, acestea sunt fie editii revazute si definitive, fie selectii, fie editii integrale, fie pur si simplu reeditari (mai rar).
Trei dintre ele ii apartin lui Dumitru Tepeneag si sunt romane reeditate, toate la editia a doua: Hotel Europa, Pont des Arts, Maramures, primul fiind prefatat de Eugen Simion.
Lui Eugen Simion ii apare Timpul trairii. Timpul marturisirii. Jurnal parizian, editia a cincea, text integral, cu o prefata de Antonio Patras.
Dan Stanca republica, intr-o editie definitiva, romanul din 1999 Morminte stravezii, cu o prefata de Alex. Stefanescu (“Dan Stanca este un halucinat, un deznadajduit care striga in zadar in harmalaia generala, un patriot fara tara, fiindca tara s-a schimbat si a devenit de nerecunoscut.”).
Nicolae Manolescu este prezent in colectie cu un volum – Andersen cel crud si alte teme – care cuprinde aproximativ un sfert din “temele” autorului. Corpusul de baza il constituie cele sapte volume (sub)intitulate Teme, aparute in intervalul 1971-1988. Singurele texte postdecembriste care au intrat in calcul pentru selectia de fata au fost acelea pe care autorul insusi le-a omologat ca atare in antologia Teme din 2000. Dincolo de aceasta restrictie conjuncturala, au fost exluse din principiu “temele” de natura autobiografica sau fictionala, integrate intre timp in structura altor volume, si “temele” cuprinzand puncte de vedere care au fost abandonate in mod explicit de autor. Prefata de Andrei Terian.
Radu Aldulescu apare si el cu cel mai recent roman al sau, Proorocii Ierusalimului, intr-o editie definitiva, prefatata de Mihai Zamfir: romanul “prezinta, narativ, doua versante: pe de o parte, lumea larvara a periferiei bucurestene; pe de alta, lumea lugubra a traficantilor de carne vie. Ele au aceeasi esenta, sunt produsul acelorasi realitati. Mizeria morala a traficantilor se etaleaza insa si in decoruri civilizate, in decor parizian, de exemplu, decor al orasului-vis pentru o mare parte a europenilor tineri. Parisul reintra astfel in peisajul literar romanesc, desi de data aceasta e vorba de un Paris ascuns, subteran, capitala viciilor, pe care nici Eugene Sue ori Victor Hugo nu indraznisera sa-l imagineze.”. (S.T.)