Sunt scriitori care prin misiunea cartii si activitatii lor devin simbol – un cod prin care putem recunoaste multe lucruri inedite. Unul dintre acestia este si Petre Cardu (1952): codul orasului Varset, oras cu bogata traditie culturala care la sfarsitul anilor ”70 a devenit Comuna literara Varset, prin ideea geniala a lui Vasko Popa.
Petre Cardu, dupa incheierea studiilor (de literatura iugoslava si universala, la Belgrad, apoi de istoria si teoria artei la Bucuresti), la inceputul anilor ”80, isi incepe activitatea culturala in Comuna respectiva si devine presedintele acesteia in 1988. Scriitorul a fost membru al redactiilor revistelor Tribuna tineretului, Lumina (intre 1974-1981), Polja (revista de prestigiu din Novi Sad, in limba sarba). Din 1984 a devenit redactor corespondent si comentatorul din Varset al postului de radio din Novi Sad. El este mai mult decat un reper cultural: e creatorul diverselor programe si al proiectelor culturale si literare, precum si editor de carte buna. Totodata, a fondat Premiul European pentru Poezie care se decerneaza in fiecare an incepand cu 1986. Printre premianti se afla si poetii romani Stefan Aug. Doinas, Ana Blandiana si Marin Sorescu.
Petre Cardu a debutat in saptamanalul Libertatea in 1968. Debutul lui editorial a avut loc in 1970 la Libertatea, cu volumul intitulat Menire in doi. In prezent, are zece volume de poezii publicate, dintre care Capsuna in capcana (1988) s-a bucurat de traduceri in limba sarba (in acelasi an) si in engleza, talmacit fiind de Brenda Walker si Dusica Marinkov si publicat cu o prefata de Daniel Weissbort (Editura Forest Books, Londra, 1990). Poezia lui este tradusa in spatiul balcanic, precum si in limbi de circulatie mondiala.
Cardu este unul dintre cei mai importanti traducatori din limba romana si sarba. A tradus in jur de douazeci de volume din scriitori romani importanti, precum Blaga, Cioran, Eliade, Celan, Nichita Stanescu, Sorescu, Doinas, Blandiana, apoi scriitori sarbi: Miodrag Pavlovic, Milorad Pavic…, scriitori sloveni: Ciril Zlobec, Oton Zupancic. Cea mai mare reusita a lui o reprezinta antologiile de poezie din literatura romana (Avangarda romaneasca, Belgrad, 1986 si Antologie de poezie romaneasca a secolului XX, Novi Sad, 1991), din poezia confratilor sai din Voivodina (Dupa-amiaza in oras, Varset, 1983), din slovena (Efemera mea vesnicie, Bucuresti, 1984).
Ileana Ursu (n. 1954, Zrenjanin), poeta si traducatoare, este un caz special in literatura romanilor din Voivodina. Dupa casatoria cu marele poet sarb Milan Nenadic, a realizat impreuna cu el multe traduceri importante din clasicul Mihai Eminescu (Luceafarul, 1995 si Luceafarul & Scrisorile, 2000, la care s-a adaugat proza Borta vantului, 2000), din poetul – victima a dictaturii comuniste – Radu Gyr (2004), din Carolina Ilica (2004), precum si din opera Lilianei Ursu (2005) si a altor poeti romani importanti. Se intampla foarte rar sa se realizeze o noua traducere in foarte scurt timp (numai 5 ani) a unei opere deja bine traduse. Ileana si Milan au realizat acest lucru cu Luceafarul. Va fi extrem de interesant sa aflam mai multe din atelierul lor.
Amintim cu aceasta ocazie doua traduceri importante ale Ilenei Ursu: Scriitori trecuti in amintire, carte semnata de Virgil Carianopol despre poetul sarb Jovan Ducic, cneazul poetilor, si reeditarea cartii Legende albastre de Ducic (Bucuresti, 2003). Autoarea a contribuit de asemenea la unicul proiect balcanic despre literatura minoritatilor nationale, Svetlosti znacenja (Lumina cunoasterii) care a aparut in Serbia, in doua volume de peste 1200 de pagini. In aceasta carte in care autorii au aparut in limba lor materna, precum si in sarba, Ileana Ursu a ales din creatia celor mai valorosi doisprezece poeti texte reunite sub titlul Laptele verde al campiei.
Poeta a debutat editorial, in limba sarba (nu din vointa proprie, cum aflam dintr-o notita din Compendiul biobibliografic al lui Ioan Baba), cu cartea Pensiune in biblioteca (1978). Pana in prezent, a publicat opt volume de poezii, dintre care mentionam Abilitatea vrajitoarei (1981), Semne de nisip, Poeme in proza si Ielabuga (ambele in 1996).
Pentru activitatea sa de traducator, a primit medalia jubiliara “Mihai Eminescu” in anul 2000, cand a fost premiata si de Uniunea Scriitorilor din Romania pentru promovarea literaturii romane in lume (impreuna cu Milan Nenadic). Este prezenta in revistele literare, la saloanele de carte si intalnirile scriitorilor in tara si in strainatate.
Conduce Departamentul pentru minoritatile nationale din cadrul Ministerului Culturii din Voivodina si este membra a conducerii Uniunii Scriitorilor din aceasta provincie.