La 10 ani de existență, revista „Caiete Silvane” și Editura „Caiete Silvane” a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, au lansat Colecția „Restituiri”; Viorel Mureșan – Colecția de călimări 3, Colecția „Scriitori sălăjeni”; Imelda Chința – Destine și cărți – recviem interpretativ, Colecția „Scriitori sălăjeni”; Viorel Tăutan – Vânătorul de tristeți, Colecția „Poesis”; Marcel Lucaciu – Flori de cuc, Colecția „Poesis”. Evenimentul a avut loc cu prilejul zilelor revistei „Caiete Silvane”, ediția a VIII-a, 19 – 21 martie 2015, și s-a desfășurat la sediul filialei clujene a USR.
Imelda Chința
Destine și cărți – recviem interpretativ
„Fiecare carte reprezintă un destin, o experiență, o confrunare de idei, o manifestare simbiotică evidentă a gândirii analitice și sintetice. Este, în esență, expresia ființei. În cărți, albul și negrul coexistă, coabitează într-o dialectică a stărilor, a trăirilor și redau în maniere distincte povești, filosofii de viață, profesiuni de credință.” (Autoarea).
Viorel Mureșan
Colecția de călimări 3
„Când scriu despre poezie, eu mă simt studentul medicinist Friederich von B., din nuvela lui Ernst Wiess gata să întoarcă o privire cercetătoare celor ce ar încerca să se sinucidă punând mâna pe o peniță banală de oțel.”
Marcel Lucaciu
Flori de cuc
„Există și artiști explozivi, și ei pot fi valoroși, fără doar și poate, la care complexul intelectual și emoțional ce dă suflu operei se traduce în imagini petulante. Poate că o asemenea exuberanță și un astfel de patos definesc, în bună măsură, chiar poezia noastră de astăzi. Există însă și voci lirice care se exprimă în forme contrase, pe un spațiu restrâns și discret. E acesta și cazul volumului pe care tocmai îl ții în mână, cititorule, Flori de cuc, de Marcel Lucaciu. Omului din noi i s-a atrofiat fiorul cosmic, lumea exterioară e o carapace tot mai rezistentă și mai brutală, ființa noastră întreagă se simte izolată. Înțelegi că nu mai poți să te exprimi decât aluziv și indirect și doar despre lucruri și fapte banale. Așa a ajuns și Marcel Lucaciu la liricizarea cotidianului.” (Viorel Mureșan).
Viorel Tăutan
Vânătorul de tristeți
„Spre dimineață își umple cartușiera/ cu gloanțe de rouă și-n tolbă – iluzia unor vise nicicând împlinite/ pentru panoplia cu trofee a bunicului din fotografia de la muzeu. // El – ultimul vânător de tristeți/ dintr-un lanț genetic nobil și imemorial” (Viorel Tăutan a mai publicat cinci cărți de poeme: Jurnal în răspântii, Ed. Dacia, 1997, Gesturi în oglindă, Ed. Paralela 45, 2002, Elegia Civis Transilvaniae, Ed. Limes, 2010, Speranță renăscută [aceasta din urmă în colaborare cu Doina Ira – (Tăutan)], Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011, Poeme / Versek, Ed. Caiete Silvane, 2012, precum și cartea de proză memorialistică Impresiile unuii călător tomnatic, Ed. Caiete Silvane, 2011.