Istoricul Sorin Cristescu, născut în 1962, s-a dedicat de multă vreme studierii epocii primului rege modern al României și a publicat mai multe volume interesante în care a valorificat cu deosebire scrisorile suveranului, aflate în diferite arhive, pe care le-a transcris și tradus vreme de mulți ani. Între cărțile sale amintim “Carol I și politica României 1878-1912”, un volum socotit la vremea apariției o carte-document, dar și “Carol I. Corespondența privată (1878-1912)”, un volum masiv de 495 de pagini, apărut în 2005, care cuprinde peste 380 de scrisori adresate de Regele Carol I unor rude foarte apropiate: tatăl – Karl Anton (m. 1885), fratele lui Carol I, Friedrich (Fritz – m. 1904), sorei – Maria de Flandra (m. 1912).
De astă dată la Editura Paideia apare Scrisorile Regelui Carol I din arhiva de la Sigmaringen 1878-1905*), cu studiu introductiv, stabilirea textului, traducerea, adaptarea și notele aceluiași Sorin Cristescu. Un alt volum masiv, de peste 500 de pagini format mare.“Corespondența personală a liderilor politici și militari – ține să precizeze istoricul – a reprezentat dintotdeauna un instrument de lucru indispensabil al cercetării istorice, menit să întregească imaginea oricărei epoci cu amănunte esențiale pentru înțelegerea evenimentelor și evoluției istorice. Corespondența, la fel ca și memoriile sau jurnalele, poartă pecetea subiectivismului autorului, totuși nu se va putea trece niciodată cu vederea peste izvoare de acest gen fără de care elaborarea biografiilor și monografiilor ar fi de neconceput.”
Volumul de față cuprinde 297 de scrisori inedite ale regelui. 205 sunt adresate fratelui său Leopold (1835-1905), general în armata germană, tatăl viitorului rege Ferdinand, 59 sunt adresate mamei sale Josephine (1813-1900). La acestea se mai adaugă o serie de 27 de scrisori, de asemenea inedite, aflate în Arhivele Naționale din București, adresate de regele Carol I doctorului Scharrenbroich, medicul curant al reginei Elisabeta, ducelui și ducesei de Edinburg (deveniți de la 22 august 1893, ducele și ducesa de Coburg, părinții prințesei Maria), reginei Victoria a Marii Britanii și o scrisoare adresată principelui Bulgariei, Alexandru Battenberg, pentru care suveranul României nutrea o sinceră afecțiune personală.
Scrisorile lui Carol I reflectă în egală măsură acele probleme de politică externă și internă ale României care îl preocupau pe rege, dar mai ales problemele de natură familială cu care s-a confruntat suveranul pe parcursul anilor 1878-1905 și, de asemenea, preocupările sale artistice legate de amenajarea castelelor de la Peleș, București și Cotroceni, unde fratele său Leopold i-a fost, categoric, cel mai important și mai de încredere sfătuitor.Prin amănuntele furnizate, scrisorile pot fi o mină de aur. Pe lângă informațiile prețioase despre viața politică a țării, aflăm amănunte despre aplecarea reginei Elisabeta spre spiritism, despre comportamentul Mariei, neagreat de rege (abia căsătorită, se îndrăgostește de unul dintre verii ei, un prinț rus), dar și despre prințul Ferdinand, care se apropie prea mult de o domnișoară din boierimea românească, contrar deciziilor luate la urcarea pe tron a regelui, despre pasiunile membrilor Casei Regale și multe altele.
Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (10 aprilie 1839, Sigmaringen – 27 septembrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul Principatelor Unite Române și primul rege al Românie. Sub domnia sa de 48 ani, cea mai lungă din istoria țării, România și-a cucerit Independența de stat, a devenit monarhie constituțională și s-au pus bazele consolidării statului român modern. Carol I este considerat de majoritatea istoricilor cel mai mare om de stat al României, căci regimul politic pe care l-a promovat a asigurat dezvoltarea țării noastre pe o linie democratică și demararea unui amplu proces de modernizare a statului.
De ce socotim acest volum de scrisori un eveniment editorial? Între alții, o spune remarcabil acad. Dan Berindei: “Scrisorile sunt relatari directe, deplin sincere și nediplomatice, care reprezintă pentru acest monarh, extrem de reținut și rezervat în relatiile sale cu oamenii politici români, o cale de defulare, de exprimare liberă a problemelor și grijilor sale, dar si a opiniilor dezvăluite fără perdeaua pe care de multe ori o trăgea între el și cei pe care-i cârmuia.”
Un volum care descrie o epocă, plin de extrem de utile fotografii.
*) Scrisorile Regelui Carol I din arhiva de la Sigmaringen 1878-1905. Editura Paideia. Studiu introductiv, stabilirea textului, traducerea, adaptarea și notele de Sorin Cristescu