Testele de stres au scos la iveală că majoritatea băncilor
europene sunt sănătoase. Acum, că acest obstacol a fost trecut, în
față iese un altul, nu mai puțin dificil. Băncile trebuie să
strângă miliarde de dolari prin finanțare pe termen lung pentru a
putea oferi noi credite, scrie The Wall Street Journal.
Este în joc revenirea din criză a Europei. Companiile de pe vechiul
continent sunt dependente de finanțarea de la bănci. Dacă băncile
nu reușesc să convingă investitorii de pe piețele de obligațiuni,
nu vor putea acorda credite pe termen lung care să permită
afacerilor să realizeze din nou investiții.
Companiile non-financiare din zona euro depind în proporție de 70%
de creditele oferite de bănci pentru refinanțarea datoriilor, în
timp ce în Statele Unite, afacerile obțin circa 80% din fonduri pe
piețele de capital.
Efect de scurtă durată
“Rezultatele testelor de stres au calmat pentru o scurtă perioadă
piețele, însă discuțiile despre relevanța lor le vor afecta
credibilitatea”, crede Dragoș Cabat, analist financiar. El este de
acord însă cu analiștii că rezultatele nu sunt atât de elocvente pe
cât s-a dorit, pentru că există domenii ce nu au fost acoperite de
testele de stres. “Testele nu se referă la portofoliul de credite
și la bilanț, ci doar la ce tranzacționează băncile, deci imaginea
oferită este limitată”, adaugă el.
Până la publicarea rezultatelor testelor de stres, pe care le-au
picat doar șapte din cele 91 de bănci europene, tot mai mulți
jucători întâmpinau dificultăți pe piețele financiare, unde trebuia
să plătească dobânzi record pentru a se împrumuta.
Autoritățile și guvernele europene sperau că rezultatele vor ajuta
băncile, astfel investitorii vor cumpăra obligațiuni, iar băncile
vor avea bani pentru credite.
Există însă și voci care spun că testele de stres nu influențează
creditarea.
“Deși dobânzile la creditele din zona euro se află la niveluri
minime istorice, totuși creditarea nu se reia. Acest lucru se
întâmplă pentru că nu există cerere, nu din cauza ofertei sau a
costurilor. Nu există capacitatea de rambursare”, consideră Ionuț
Dumitru, economist-șef al Raiffeisen Bank.
De ce nu sunt credibile rezultatele?
Deși băncile se mândresc cu sănătatea lor “robustă”, analiștii și
economiștii sunt însă de altă părere.
Wolfgang Münchau, unul dintre cei mai influenți editorialiști din
presa de business, scrie în Financial Times că dacă ai încerca să
testezi mașini sau jucării de aceeași manieră în care Uniunea
Europeană a aplicat testele de stres băncilor, ai ajunge în
închisoare. El își susține punctul de vedere spunând că mecanismul
a fost astfel calibrat pentru ca rezultatul obținut să fie unul
stabilit anticipat. Münchau confirmă că după primele impresii
testele nu au avut efectul dorit. El spune că așteptările nu erau
foarte mari, însă UE nu a reușit să le îndeplinească nici pe cele
mai slabe.
El identifică trei probleme fundamentale. În primul rând, testele
au omis unele instituții importante, a căror stare de sănătate este
incertă. Una dintre acestea este KfW din Germania.
A doua problemă ar fi definiția oferită de instituțiile europene
pentru calificativul de trecere – un prag de 6% pentru capitalul de
bază ca procent din totalul activelor. Capitalul Tier 1 sau capital
de bază cuprinde în primul rând acțiuni comune și rezerve.
A treia problemă: nu au fost realizate provizioane pentru
posibilitatea intrării în faliment național a unui stat.
“Este evident că testele de stres trebuie să ia în calcul cel mai
pesimist scenariu plauzibil, nu cel mai pesimist scenariu la nivel
absolut. Posibilitatea unui faliment național al Greciei însă nu
este atât de mică. Este ca și când ai spune că în cazul testelor
pentru mașini nu se ia în calcul eventualitatea ciocnirii cu un alt
vehicul”, scrie Münchau.