Acum cativa ani tot americanul striga “Uazzzaa” dupa reclama celebra la Budweiser. Era moda interjectiilor de tot felul. O moda care ia si pe la noi forma unei obsesii a sunetelor si a sloganurilor care mai de care mai absurde…
De multe ori granita dintre “cool” si, sa-i spunem pe nume, prostie este extrem de fragila. Exista la noi personaje care au devenit “cool” prin exces de “poza” in situatii care fac rating mare: incontrolabili, inculti, agresivi etc.
De la Gigi Becali sau “Marean” Vanghelie citire (e un fel de-a spune) a ajuns si pe la urechile copywriterilor nostri cum ca e foarte cool sa inventezi un slogan absurd sau prostesc si sa mizezi pe capacitatea lui de a deveni o obsesie.
Aminteam de cele doua personaje omniprezente pe micile noastre ecrane pentru simplul fapt ca ei sunt in acest moment maestrii marketingului cu… propria ignoranta. Vanghelie si Becali isi vand cel mai bine defectele in ambalaj arogant. Nu conteaza ca nu stapanesc gramatica sau ca nu pot mentine o coerenta cat de mica mai mult de trei fraze. Ce-ar fi aceste personaje fara stupiditatea lor devenita complementara? Ei se posteaza dincolo de cuvinte: sunt Gigi sau sunt “Marean”, deci isi pot permite cate dezacorduri si cate masini scumpe vor!…
Nu e prea departe dorinta publicitarilor nostri de a se impune cu vorbe sau situatii aberante! Va amintiti de “Paste cu ou! Uou!”? Si uneori reusesc poante atat de ieftine, atat de seci incat, la un moment dat, “risca” sa devina cool. Sa luam exemplul “Ce vaca sunt!” (agentie: NextCap, produs: lapte Fulga). La primele spoturi acest slogan parea culmea tampeniei. Forta repetitiei insa si-a spus repede cuvantul. Se pare ca rezistenta noastra la absurd e foarte mica. “Ce vaca sunt!” a devenit in scurt timp parte din limbajul strazii. Fenomen valabil si pentru replica din sequel: “De vaca!”.
Nu vad de ce nu ar fi vorba despre un acelasi mecanism psihologic ca si in cazul celebrei vorbe vangheliene “care este”.
Ramane de stabilit daca intrarea in folclorul strazii a unei replici publicitare ii este benefica produsului…
Diferenta dintre “Ce vaca sunt!” si replica din celebra reclama la coniacul Unirea, “Las-o, ba, la punctul mort!”, este una foarte importanta. Pe a doua o retinem ca pe o replica oferita inteligent intr-un scenariu realizat impecabil, o memoram ca pe o replica de film. Cuvintele Fulgai intra la alta categorie: se imprima pe creier tocmai din cauza gratuitatii, a absurdului situatiei si, bineinteles, a recurentei nebunesti…
Pe aceeasi cale batuta merge, mai nou, spotul pentru Danone cu angajatii unei companii care o iau razna si canta “Zig Zaga” de cate ori consuma produsul miraculos. E tot un scenariu bazat pe reactia absurda, cea care, se pare, prinde teribil la public.
Un singur fel de experiment ne-ar putea lamuri cum stau lucrurile in mintile romanesti. Sa alegem o replica teribila (a se citi terna, absurda, stupida) precum, sa zicem, “Uite o broasca!”. Poate fi reclama la orice: de la sampon la Wolkswagen. Ce s-ar intampla daca am difuza acest slogan pe toate mediile posibile. Sunt gata sa pariez ca efectul
n-ar fi cu mult mai mic decat “Ce vaca sunt!”.
Ar fi cazul sa aducem vorba si de varsta publicitara a publicului din Romania. E clar, am trecut de etapa copilariei cand puteam fi pacaliti cu “oamenii de la Minolta”. Suntem poate inca la o varsta adolescentina cand gustam mai ales bancurile seci si replicile absurde. Dar de ce sa dam vina pe consumatori? Poate publicitatea romaneasca e in plina pubertate si trebuie s-o acceptam cu tot cu manifestarile neplacute ale varstei… O varsta atat de dificila!
* Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei ApropoTV, comentator in domeniile cultura, mass-media