Thomas Friedman este, poate, cel mai influent editorialist de la “The New York Times”. De aceea, orice noua carte a lui da frisoane fiindca diagnosticheaza corect – si plastic! – tendintele lumii contemporane.
A luat de trei ori Premiul Pulitzer si asta, in America, e poate mai mult decat a lua de trei ori Oscarul. Friedman a devenit o marca inregistrata a presei de peste Ocean (dar poate fi citit, bilunar, si la noi, in “Business Magazin”). E coroziv-amuzant, nu se sfieste sa zica lucrurilor pe nume facand, concomitent, un banc. Amesteca analizele politico-economice cu faptul divers emblematic, sprijinindu-si adesea concluziile globalizatoare pe micile provocari ale cotidianului. De pilda, stiati ca, atunci cand un american comanda un burger la un restaurant drive-in pe autostrada, comanda circula 1.500 kilometri catre un call center din cealalta parte a tarii? Sau ca, atunci cand cineva face o rezervare la compania aviatica JetBlue, vorbeste de fapt cu o gospodina din Utah care lucreaza acasa in sistem part-time? Ori ca, atunci cand un laptop Toshiba este trimis pentru reparatii prin intermediul unei companii de curierat rapid, de fapt oamenii de la acea companie il repara, necum cei de la Toshiba?
Dar, fiindca am preluat aceste exemple de la Fareed Zakaria – cel care analizeaza cartea lui Thomas L. Friedman, intitulata “Pamantul este plat. O scurta istorie a secolului XXI”, in “The New York Times Book Review” (www.nytimes.com) – si, mai ales, fiindca tocmai s-a pomenit de Toshiba, una din megaconcluziile autorului, declinata atat in eseurile sale cat si in interviurile pe care le ia unor celebritati din domeniul afacerilor, este ca impactul economiei asiatice aflate in plin boom asupra istoriei omenirii va fi unul covarsitor. Pana si Bill Gates ii marturiseste lui Friedman ca ar fi preferat sa se nasca in China! Asta in vreme ce nu doar creativitatea geniilor financiar-antreprenoriale, ci si dinamismul fortei de munca primare atrag marile companii occidentale in China sau in India, schimband – prin outsourcing – harta economica a lumii. General Electric a fost primul trust care a recunoscut ca inginerii indieni pot face la fel de bine treaba ca omologii lor americani, dar asta cu numai o zecime din costurile din SUA…
Daca India domina acum piata de servicii, in special prin derivarea fluxurilor tehnologice pe platforme de software – interfete inteligente – care fac posibila mutarea activitatii practic oriunde in lume, China a devenit explicit sufletul industriei americane de retail. Astfel, in 2005, gigantul Wal-Mart, cel mai mare lant de supermarketuri din America, a importat marfuri in valoare de peste 18 miliarde de dolari de la cei peste 5.000 de furnizori chinezi ai sai (5.000 dintr-un total de circa 6.000!). In final, consumatorii americani au ajuns sa economiseasca in jur de 600 miliarde de dolari intr-un singur an.
Asadar, Asia nu mai e deloc de cealalta parte a lumii, ea a intrat deja in Statele Unite, colonizand-o inclusiv cu creiere (51% din doctorate sunt sustinute la universitatile americane de catre straini, majoritatea asiatici) si influentandu-i nu doar cotatiile bursiere ci si rutina cotidiana. As zice, chiar, ca peste 10-20 de ani cel mult, America va avea primul presedinte de origine asiatica, de ce nu? Asadar, adio Hilary!