Din pricina unui zbenghi redactional, impardonabil dar trecut aristocratic cu vederea de cel pe care-l prejudiciase, intr-unul din numerele trecute ale ZD a aparut drept autor al proiectului de Monument al Ziaristului din Piata Presei Sorin Ilfoveanu, iar nu cel care-l imaginase cu adevarat si caruia i se cuvin de drept elogiile noastre, Adrian Ilfoveanu, fiul celui dintai dar parintele, unicul, al luminoasei si plinei de cutezanta Sfere tipografice pe care o prezentasem.
Nu intentionam sa producem aici o errata ci sa prelungim, asa cum intentionasem si inainte de incident, descrierea sculptorului Adrian Ilfoveanu, a proiectelor sale dar si a izbanzilor de pana acum. Are 32 de ani, a ucenicit cu rabdare pe toate treptele invatamantului romanesc de belle-arte, iar acum se vede urmarit, la randu-i, de ucenici, in calitate de asistent la Universitatea de Arte plastice din Bucuresti. A expus in tara si peste hotare (Danemarca si Germania) si a realizat deja un Arc de triumf care strajuie din inaltimea urieseasca a celor zece metri ai sai ambientul urbei nemtesti Karlsruhe. Adrian isi distribuie actualmente eforturile in doua directii. Una istovitoare, cronofaga si care-i solicita destoinicia admistrativa si tehnica (gasirea de fonduri, materiale si calfe pentru punerea in opera a proiectului sau de Monument al ziaristului) si cea de-a doua care vizeaza inchegarea unei expozitii de sculptura in Bucuresti. Si aici, insa, problemele legate de iesirea pe simeze sunt cumva extra-artistice si par sa convoace alte energii decat cele creatoare: alegerea spatiului propice si aflarea partenerului expozitional dispus sa-l gazduiasca. Pentru ca, in rest, totul e facut. Artistul, a carui harnicie starneste perplexitate, si-a chivernisit cu intelepciune talentul, si si-a invadat atelierul cu un intreg bestiar ornitologic. Zburatoarele lui Adrian Ilfoveanu, ciclopice aratari din piatra, lemn sau metal au robustetea atinsa de maiestate a pasarii Roc, dar sunt cizelate cu grija si gratia artizanului care stie ca o pana, ca sa pluteasca, trebuie sa fie plina cu aer. Toate abia asteapta sa se ridice in zbor planat si sa migreze spre sali mai calde.