In doar cateva saptamani Uniunea Europeana va trece prin cea mai semnificativa largire a ariei sale politice si economice. Aceasta are loc intr-un moment de reala cumpana pentru viitorul politic si economic al spatiului de democratie si prosperitate care este astazi Europa. Masura amenintarilor la adresa securitatii cetatenilor Europei a fost simtita acut si dureros de romani. La Madrid am avut proba unui pericol pe cat de dramatic pe atat de perfid la adresa constructiei democratice a Europei.
Romania urmeaza sa adere la Uniunea Europeana. Este marele proiect de societate al Romaniei in secolul XXI care ne va ajuta sa ne integram intr-o Europa mai unita, mai puternica si mai prezenta.
Trei arii de provocare politica, economica si institutionala descriu astazi orizontul pe termen mediu al Uniunii.
In primul rand este provocarea securitatii interne si externe pentru cetatenii si mediul de afaceri European, terorismul fiind doar o dimensiune a acestei provocari alaturi de alte fenomene politice si economice ca traficul ilegal de droguri, arme si persoane, migratia ilegala, frauda fiscala, coruptia, munca la negru etc..
In al doilea rand este provocarea cresterii fara precedent a spatiului de includere politica si economica europeana deschis de procesul de largire a Uniunii, ceea ce creaza o imensa presiune de adaptare pentru institutiile consacrate ale UE.
In fine, exista o noua provocare accentuata de asteptarile dar si de presiunile lumii fata de Europa.
Raspunsul Uniunii Europene la aceste arii de provocare presupune trei procese de amploare: largirea UE cu 10 noi state in cateve zile, apoi cu Romania si Bulgaria in 2007, reforma institutiilor politice ale UE, condensata excelent in proiectul de tratat constitutional, si agenda competitivitatii globale pe piata fortei de munca si creativitatii desenata de strategia Lisabona.
Aceasta din urma este, de altfel, si marea provocare a Romaniei in conditiile necesitatii imperative de recuperare a decalajului economic fata de media central-europeana si, pe termen mediu, fata de cea europeana.
Toate acestea au facut obiectul agendei Consiliului European de primavara care a marcat saptamana trecuta. Pentru Romania participarea la aceste dezbateri este importanta nu doar pentru asigurarea realizarii obiectivului de aderare dar si pentru pozitionarea ferma in context european dupa realizarea apartenentei la UE. Sub presiunea fireasca a termenelor unui calendar de aderare strans si dificil, pierdem din vedere ca obiectul apartenentei este distinct de simpla aderare la UE. Cum este la fel de important pentru Romania ca si cand!
Intrarea in Uniunea Europeana a 10 noi membri la 1 mai 2004 va crea cea mai mare piata unica in tarile dezvoltate, reunind aproape jumatate de milliard de oameni si creind cel mai mare spatiu civic democratic, purtator al unei influente fara precedent. Acestei influente ii corespunde o imensa dubla responsabilitate fata de cetatenii acestui spatiu si fata de intreaga lume. Faptul ca in aceste zile 7 state candidate la UE depun la Washington documentele de ratificare ale Tratatului Atlanticului de Nord si se pregatesc astfel sa adere la NATO este la randul sau important. In deceniile care urmeaza aceste state vor aduce o contributie directa si semnificativa la securitatea globala a arealului European si Atlantic. Granita rasariteana si sud-estica a Uniunii primeste astazi in fapt o noua garantie de securitate si stabilitate.
Solidaritatea continentala este raspunsul pe care trebuie sa-l dam provocarilor mentionate anterior pentru a ne asigura ca Europa va pastra caracterul sau de spatiu al securitatii, prosperitatii si dezvoltarii economice si sociale.
Dezbaterile de genul vechea si noua Europa sunt astazi, mai mult ca oricand, fara obiect. Pentru Europa o oportunitate este astazi deschisa prin procesul de largire al Uniunii. Acesta trebuia sa aduca contributia decisiva atat pentru sustinerea unui model de succes economic si politic, dar si pentru o necesara si justa reforma a institutiilor Europei. Pentru spatiul transatlantic oportunitatea este largirea curenta a NATO si asumarea unor raspunderi majore in gestionarea luptei anti-teroriste.
Astazi este mai clar ca oricand ca o Europa largita trebuie sa fie si o Europa mai sigura. Dimensiunea, bogatia si atasamentul fata de valorile democratice dar si influenta sa considerabila prefigureaza un rol global al Uniunii Europene. Europa va deveni inevitabil cel mai puternic bloc economic si politic al lumii dezvoltate.
Pentru aceasta insa, noii membri ai UE trebuie sa fie membri egali. Ceea ce le lipseste inca in experienta si volumul PIB este compensat de ratele de crestere semnificative, reformele active din economie si, nu in ultimul rand, o curba de invatare accelerata. Nu este cazul ca entuziasmul pe care acesti noi mebri il aduc in spatiul european sa fie stavilit de masuri protectioniste si prioritati de termen scurt.
Personal prefer o Europa unde noii membri aduc o claritate accentuata mai degraba decat una in care se vad nevoiti sa invete vechi trucuri comunitare. O Europa largita cu 27 de membri va permite standarde mai inalte si o crestere fara precedent a creativitatii, performantelor si competitivitatii globale a continentului.
Aici sta in fapt cea mai mare provocare pentru Romania: atingerea unor obiective concrete economice si de dezvoltare care intra sub incidenta agendei Lisabona.
Avem aici un avantaj competitiv creat de procesul de reforme pentru aderare care permite o adaptare a Romaniei nu doar la orizontul imediat, ci chiar la standardele de performanta in economie, educatie, crestere si dezvoltare stabilite de strategia Lisabona.
Competitivitatea sectoriala a Romaniei sau a noilor membri ai UE, nu este o amenintare la adresa pietelor europene, ci din contra un potential urias de crestere. Fiecare investitie in spatiul noilor si viitorilor membri genereaza o crestere a consumului, care in spatiul mebrilor actuali creaza locuri de munca. Largirea UE este ea insasi un motor de crestere ce furnizeaza agendei Lisabona un plus de vitalitate.
Pentru Romania standardele de performanta ale strategiei Lisabona presupun o prioritate absoluta pentru educatie si creativitate, arii in care deja exista o anumita competitivitate specifica. Sustinerea si crearea unui spatiu de crestere in domenii ca tehnologia informatiilor si a serviciilor avansate trebuie sa fie axa centrala a noii economii romanesti.
Alegerea unor arii de performanta nu este insa usoara si nu se poate face pe alte criterii decat cele ale pietei. Un criteriu minim de avut in vedere in proiectarea politicilor romanesti de crestere si dezvoltare este capacitatea de interoperabiliate cu mediul economic european si contributia sa specifica. Aceasta implica continuarea reformelor structurale, inclusiv restructurarea sau chiar privatizarea serviciilor de utilitati, dar si interconectarea retelelor de transport si comunicare. Totodata, inseamna regandirea actului de educatie si a politicilor de formare profesionala.
Capacitatea cetateanului roman de a fi un factor de performanta economica este la fel de importanta si inevitabil direct proportionala cu capacitatea companiilor romanesti de a face fata presiunii concurentiale din spatiul economic al UE.
Agenda Lisabona reprezinta nucleul unei campanii de succes a apartenentei noastre la Europa. O Romanie performanta si competitiva in acele sectoare care reprezinta varful de lance al cresterii economice in plan european este o contributie egal importanta ca si cea adusa de stabilitatea politica pe care Romania o proiecteaza in regiunea sa.
Succesul acestei abordari reprezinta insasi miza reala a apartenentei noastre la UE si este un obiectiv formal al guvernarii noastre.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.