“În ceea ce privește consumul de medicamente în România asistăm la niște particularități care nu există în nicio țară europeană. Nu există control asupra prescrierii de medicamente. Așa cum este construit sistemul, medicii pot prescrie medicamente scumpe. Adică prescriu medicamente originale. În aceste condiții asistăm la o aberație. Trăim într-o țară săracă, dar care consumă 70% medicamente originale și 30% medicamente generice”, a spus Duță într-un interviu acordat Ziarului Financiar. Duță, 40 de ani, a venit la conducerea CNAS în decembrie 2009.
Pe fondul crizei, majoritatea statelor europene încearcă să-și reducă cheltuielile cu sănătatea și au în vedere măsuri precum reducerea nivelului de compensare, substituția medicamentelor originale cu cele generice sau tăieri de prețuri. Grecia, spre exemplu, a redus prețurile cu 25%, în timp ce autoritățile britanice au început să refuze anumite produse motivând că nu au rezultate pe măsura prețurilor mari practicate.
În sistemul de sănătate, fondurile CNAS, care se formează din contribuțiile angajatului (5,5%) și angajatorului (5,2%) din salariul brut, merg în mare parte către spitale (1,8 mld. euro), iar un procent important către medicamente. În România există peste 400 de spitale, aproximativ 6.000 de farmacii și în jur de 50.000 de medici. În ultimii ani fondurile sănătății au crescut puternic de la 1,4 mld. euro în anul 2004 la aproape 4 mld. euro în prezent, conform Le Figaro.
70% din cheltuiele unui spital – salariile
“Au existat discursuri în care pe bună dreptate se punea problema de ce nu a crescut calitatea actului medical în România, cu toate că fondurile alocate Sănătății au tot crescut. Explicația acestui fapt rezidă în cele două mari centre de cost: spitalele și consumul de medicamente. La nivelul spitalelor, din rațiuni politicianiste au avut loc creșteri necontrolate și nejustificate de creșterile succesive ale Fondului. În spitale, fondul cu salariile reprezintă cam 70-80% din cheltuieli. Dacă se mai adaugă 10% cheltuielile de întreținere nu mai rămân decât 10% cheltuieli efective pentru actul medical. Pe de altă parte, consumul de medicamente este cel care a canibalizat fondul”, a mai spus Duță.
El explică faptul că pot exista trei modalități de control a banilor cheltuiți pentru medicamente: fie impunerea unui plafon la medicii care prescriu, fie un sistem similar la farmacii (care a și existat în România, dar la care s-a renunțat), fie impunerea unui anumit nivel al consumului, iar orice depășire să fie suportată de companiile farmaceutice prin intermediul taxelor (clawback).
“În momentul în care s-a scos plafonul de la farmacii (toamna anului 2008 – n.red.), consumul de medicamente a crescut brusc cu 50%, ceea ce în valoare absolută a însemnat 300 mil. euro. Consumul de medicamente a crescut cu 300 mil. euro în loc ca acești bani să meargă în spitale”, a mai spus Duță.
Valoarea pieței farmaceutice totală a crescut de la sub 500 mil. euro în 2000 la aproape 2 mld. euro anul trecut, sumă care include atât sumele suportate de Casă, cât și cele plătite de pacienți.
“Dacă a crescut consumul de medicamente, ar trebui să existe și rezultate la nivelul pacientului. În realitate nu s-a îmbunătățit niciun indicator obiectiv a calității vieții bolnavului. În realitate s-au consumat medicamente scumpe fără niciun folos. Aberația este că în sistemul medical a crescut finanțarea, dar majoritatea creșterilor s-au dus către buzunarul și către profiturile companiilor farma. Când s-a scos plafonul a fost probabil cel mai mare boom din lume, o creștere de 300 mil. euro într-un singur an. De la Casa de Asigurări din Olanda ne-au spus că dacă s-ar fi întâmplat în Olanda, probabil că ar fi fost război”, a mai spus șeful CNAS.
4 milioane de asigurați plătesc pentru 20 de milioane de oameni
El propune ca soluție pentru creșterea consumului de medicamente ieftine o nouă modalitate de compensare a medicamentelor și vrea să împartă produsele în grupe pe tipuri de afecțiuni, iar din acestea să compenseze un preț mediu (determinat de doza zilnică indicată), iar orice depășește acest nivel să fie suportat de pacient. De ce nu s-a încercat până acum ceva similar?
“Nu s-a putut din cauza presiunii exercitată din piața farmaceutică. Din cauza faptului că aparent pe fondul boom-ului economic nu era o necesitate foarte stringentă. Presiunile făcute de producătorii de medicamente erau oricum mult prea mari.”
Fondurile sistemului de sănătate provin din contribuția a 4 mil. asigurați care contribuie și pentru restul până la 20 mil. care nu plătesc, situație pe care Duță o caracterizează ca fiind “agresiune asupra sistemului”. El mai spune că în ultimii ani a scăzut nivelul procentual al contribuțiilor pentru sănătate de la 14% la 12% în 2004 și la 10,7% în 2008, astfel că bugetul Casei a pierdut 30% din cât ar fi putut să fie.
CNAS dă bani fără să poată controla nivelul calității serviciilor prestate
Poate că cel mai mare paradox în sănătate este că deși CNAS este finanțatoarea întregului sistem, nu poate să controleze calitatea și modul cum sunt cheltuiți acești bani, atribuții care revin Ministerului Sănătății. “Așa sunt făcute legile”, spune Duță, care adaugă că au existat inițiative și a discutat cu cei de la minister despre acest lucru.
Întrebat de ZF de ce medicii nu poartă ecusoane pe care să scrie numele și funcția, Duță a afirmat că este o decizie care ține mai degrabă de managementul spitalelor. “Este o problemă de bun-simț care ar trebui să fie gestionată de manager. Noi suntem o bancă ce plătește servicii”, mai spune Duță.
Sistemul informatic, la doi ani distanță de primele rezultate
Sistemul informatic din sănătate ar putea să intre în faza finală de testare peste doi ani și ar urma să țină evidența pacienților, a medicamentelor prescrise, a medicilor din sistem. Sistemul presuspune patru elemente: sistemul integrat unic integrat (SIUI), cardul de sănătate, rețeta electronică și fișa electronică.
“Acum zece ani s-a câștigat o licitație pentru acest SIUI cu un contract în valoare de 112 mil. euro. Acest contract are două faze: o fază Built și o fază Operate. Faza Built s-a finalizat acum doi ani. S-au plătit în jur de 40 mil. euro, urmând ca restul de bani să fie plătiți în faze succesive în următorii 11 ani.”