Larry Ellison, fondatorul și directorul executiv al companiei de
software Oracle, se află pe prima poziție în topul celor mai bine
plătiți directori executivi din SUA ai ultimului deceniu, cu
venituri de 1,84 miliarde de dolari, potrivit unei analize a The
Wall Street Journal.
Pe poziția secundă în acest top se află Barry Diller, care a primit
circa 1,14 mld. dolari de la IAC/InterActive și Expedia.com.
Site-ul de servicii turistice IAC s-a desprins în 2005, însă Diller
este în continuare președinte.
Podiumul este completat de Ray Irani, directorul executiv al
Occidental Petroleum. El a obținut în ultimii zece ani 857 mil.
dolari. Irani este urmat de Steve Jobs de la Apple cu 749 de
milioane și de Richard Fairbank de la Capital One Financial, cu 569
mil. $.
Sectorul financiar scoate bani
Patru din primii 25 de directori executivi au lucrat în companii
financiare, doi pe Wall Street: fostul director al Lehman Brothers,
Richard S. Fuld, aflat pe poziția a 11-a cu 457 mil. dolari și
fostul director executiv al Citigroup, Sandy Weill, care a intrat
pe locul al 19-lea, cu 361 mil. dolari. Ceilalți doi erau Fairbank
și Angelo Mozilo de la Contrywide Financial.
Suma totală calculată de Wall Street Journal cuprinde salarii,
bonusuri, alte beneficii și câștiguri realizate din restricted
stocks – pachet de acțiuni supus unor restricții, astfel, angajatul
primește acțiunile sau dreptul de a cumpăra acțiunile, dar nu poate
intra în posesia acestora pâna la un moment ulterior, când se
întrunesc anumite condiții, precum o perioadă de lucru în companie
sau diferite criterii de performanță – sau stock options –
privilegiu vândut de o parte alteia, care oferă cumpărătorului
dreptul, însă nu îl obligă, să cumpere sau să vândă o acțiune la un
anumit preț la un moment dat.
Analiza nu a urmărit dacă aceștia au vândut acțiunile primite sau
dacă și-au exercitat drepturile.
Studiul arată că doar unii dintre cei mai bine plătiți executivi ai
deceniului au obținut câștiguri importante la prețul
acțiunilor.
Venituri raportate la performanță?
Mărimea pachetelor salariale ale executivilor și modul în care
companiile încearcă să raporteze salariile directorilor la
veniturile acționarilor au devenit un subiect politic important de
mai multe ori în ultimii zece ani, în special înainte de izbucnirea
scandalurilor contabile de la începutul deceniului (Enron fiind cel
mai cunoscut) sau de colapsul Wall Street-ului în 2008.
Criticii spun că opțiunile aduc câștiguri prea mari – îndemnându-i
pe executivi să își asume riscuri sporite făcând mutări care ajută
prețul acțiunilor pe termen scurt, însă ulterior dăunează
companiei.
Acționarii Oracle au urmărit cum valoarea acțiunilor lor se
triplează într-o perioadă de timp similară celei în care prețul
titlurilor Apple a crescut de 12 ori.
Acțiunile unui alt gigant din domeniul tehnologiei, Dell, au
suferit o depreciere puternică, prețul acestora scăzând cu 66% în
ultimii zece ani. În aceeași perioadă, directorul executiv al
grupului, Michael Dell, care a lansat compania producătoare de
computere în camera sa de cămin în anii ’80, a obținut 454 mil.
dolari de la companie.
Patru dintre primii zece directori executivi după veniturile
obținute conduc companii care au încheiat deceniul pe minus.
Acestea sunt IAC/InterActive, Countrywide, Capital One și
Cendant.
Disparitatea dintre câștigurile directorilor executivi ai acestor
companii și cele ale acționarilor este “deprimantă” și “sugerează
că o mare parte din câștiguri nu au la bază performanța”, a spus
Jesse Fried, profesor de drept la Universitatea Harvard și
co-autorul cărții “Pay Without Performance: The Unfulfilled Promise
of Executive Compensation”, apărută în 2004. Steven Kaplan,
profesor la Booth School of Business de la Chicago University, a
spus că în general “cei care au primit cele mai mari pachete
salariale le-au meritat”.