Anuntul privind intentia unui grup de taranisti, printre care si membri ai Biroului National de Conducere, de a-i cere presedintelui PN?CD Ion Diaconescu sa-si dea demisia din functie a facut rapid turul presei, starnind senzatie si chiar emotii. O astfel de solicitare formulata oficial ar fi fost o adevarata premiera chiar si pentru PN?CD, partid care este celebru pentru sangeroasele lupte interne. Pana acum, numai figura lui Ion Diaconescu nu a fost contestata public in acest partid. Din contra, in disputele interne, el a fost capabil sa incline balanta in favoarea unuia sau altuia dintre curente.
Chiar daca demersul initiatorilor nu a fost dus pana la bun sfarsit, el nu este doar un simplu balon de sapun. Iar argumentele sunt oferite de persoanele care au participat la acea intalnire si de contextul in care aceasta informatie a aparut.
Autorii de taina ai planului de debarcare a lui Diaconescu nu sunt niste novici in politica de culise care se practica in PN?CD la scara larga. Constantin Ionescu Galbeni, vicepresedinte, si Remus Opris, secretar general adjunct, au fost in ultimi ani eminentele cenusii ale rasturnarilor din partid.
Ei au reusit sa iasa la suprafata dupa moartea lui Corneliu Coposu si sa transforme in victorie singura lor infrangere majora, si anume felul in care fostul premier Radu Vasile a reusit sa-si asigure revenirea in partid, contra demisiei din functie. Matul a fost dat tot de Galbeni si Opris, primul amenintand cu demisia din Conducerea centrala, iar cel de-al doilea manipuland nemultumirea liderilor taranisti fata de Radu Vasile si faptul ca sprijinul sau in filiale s-a diminuat, dupa ce alegerile au scos in fata, in unele cazuri tot cu ajutorul secretarului general, presedinti de organizatie fideli acestuia.
Alti participanti la sedinta de taina au fost deputati crescuti sub aripa protectoare a lui Galbeni si Opris: Radu Ghidau, Mihai Gheorghiu – care au pierdut cursa pentru posturile de vicepresedinte si de presedinte in Organizatia de Tineret a partidului – , Ion Badea – fost vicepresdinte, lipsit in prezent de orice alt sprijin, el insusi un om in varsta, ca si Galbeni – si Virgil Petrescu – fost secretar general interimar si fost ministru, contestat, al Educatiei.
Daca cei din urma sunt aproape invizibili si pot servi mai mult de masa de manevra, ce au cei dintai in cap? Sa fie un plan? Sa fie o eroare? Raspunsurile la aceste intrebari nu pot veni decat dupa ce vedem contextul evenimentului.
Pe de o parte, PN?CD trebuie, intr-un fel sau altul, sa-si asume esecul din alegeri. Pana acum, liderii taranisti s-au straduit sa convinga presa ca nu se va cauta un tap ispasitor. Insa, din teritoriu, semnalele sunt clare: este nevoie ca cineva sa raspunda. Nemultumiri mai vechi fata de actuala conducere vor iesi la suprafata la Comitetul de Conducere de sambata, daca liderii de la centru nu-si vor pregati apele dinainte. Primele semnale au aparut: scrisoarea lui Mirel ?ariuc, cererile unor membri supleanti de a se convoca congres extraordinar, la care in mod clar s-ar pune in discutie actualul birou politic.
Asadar, este nevoie ca un cap sa cada. Al cui va fi? In mod cert lupii tineri, care abia au ajuns sa simta gustul puterii, isi vor apara pielea cu orice pret. Din acest punct de vedere, demisia lui Diaconescu, care nu s-a ocupat efectiv de organizarea campaniei, ar fi gestul salvator. Cei care doresc acest lucru invoca varsta si lentoarea reactiilor acestuia, insa cum de au descoperit abia acum acest lucru? Cum de i-a revoltat abia acum, dupa ce in timpul negocierilor din coalitie aceasta situatie i-a costat mai mult?
De fapt, trebuie sa mai tinem cont de un aspect. Febra electorala in care va intra PN?CD nu se limiteaza la Parlament si Presedintie. Lunile care vor urma vor fi decisive pentru felul cum va arata conducerea partidului din 2001 pana in 2005. Atat presedintele, prim-vicepresedintele, secretarul general si vicepresedintii partidului vor fi supusi din nou votului delegatilor la congresul din 2001, existand riscul ca actualii lideri sa intre in cursa cu o imagine extrem de erodata din cauza rezultatelor alegerilor parlamentare si a guvernarii.
?inand cont de toate acestea, mica diversiune provocata de Opris&Co pare a fi mai degraba un semnal de lupta. Este semnalul formarii taberelor, care s-au dizolvat dupa plecarea lui Radu Vasile din partid. Noi aliante se vor incheia, noi targuri, negocieri vor avea loc, un rol important urmand sa-l aiba locurile eligibile pe listele pentru parlametnare, care se vor imputina simtitor.
Mai mult decat un semnal, demersul grupului complotist da un sens nemultumirii din partid. Odata pusa in public problema incapacitatii lui Ion Diaconescu de a face fata sarcinii de presedinte, ea va genera reactii de sustinere sau de adversitate. Cei care au gandit ceea ce au spus membrii acelui grup li se vor alia, se vor simti reconfortati si dispusi sa-si canalizeze eforturile impotriva lui Diaconescu. Curentul va fi astfel ca reinnoirea conducerii s-ar putea produce prin simpla schimbare a liderului octogenar. In spate, autorii vor ptuea sa-si vada de ale lor…
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.