Visul Angelei Merkel (candidatul CDU) de a ajunge prima femeie cancelar din istoria Germaniei se indeparteaza pe masura ce toate montajele privind alcatuirea unei coalitii de guvernare o exclud din ecuatie.
Social-democratii (SPD) lui Gerhard Schroeder, care au castigat in alegeri cu doar 0,9% procente mai putin decat crestin-democratii (CDU/CSU), conditioneaza o colaborare de retragerea ei de la candidatura pentru fotoliul de cancelar. Social-democratii care, imediat dupa alegeri, au spus ca vor colabora cu CDU/CSU, intr-un viitor guvern, doar daca vor primi postul de cancelar pentru Schroeder ar fi acum dispusi sa fie vioara a doua, dar cu aceeasi conditie: Merkel sa plece.
Ecologistii, traditional alaturi de SPD, nu inlatura nici ei ipoteza formarii unei coalitii impreuna cu CDU/CSU si FDP (liberalii, traditionali aliati ai crestin-democratilor), dar pretentia lor este aceeasi. Merkel nu are ce cauta in viitorul guvern, cu atat mai putin in pozitia de cancelar. Ca si cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, Merkel se confrunta cu o opozitie in propriul partid. Aseara, ea urma sa fie reconfirmata la sefia grupului parlamentar al crestin-democratilor. Inainte de rezultatul votului se parea ca totusi ea va avea castig de cauza pentru ca nu au existat contracandidati pentru aceasta pozitie. Dar vocile contestatare sunt din ce in ce mai puternice.
Deja, Edmund Stoiber, liderul CSU (aripa bavareaza a crestin-democratilor), a precizat ca partidul pe care il conduce va demara negocieri cu toate partidele politice in afara Partidului Stangii: “Abia atunci vom vedea daca putem sa formam un guvern puternic sub conducerea doamnei Merkel”. Aceasta declaratie a fost interpretata de unii analisti drept un atac la adresa capacitatii Angelei Merkel de a conduce o coalitie guvernamentala.
Rezultatul scrutinului de pe 18 septembrie a fost surprinzator atat pentru politicienii crestin-democrati, cat si pentru jurnalisti, sondajele de opinie efectuate cu cateva zile inaintea votului indicand o sustinere de peste 40 de procente pentru opozitia de centru-dreapta. In fapt, ambele partide mari ale Germaniei au obtinut scoruri electorale sub cele inregistrate in 2002 si, pentru prima data in istoria postbelica, scoruri care insumate nu dau 70% din totalul voturilor. Analistii au interpretat acest fapt ca o scadere a increderii germanilor in capacitatea partidelor de masa (Volkspartei) de a oferi solutii viabile la marasmul economic in care se zbate de cativa ani Germania.
Dupa anuntarea rezultatelor alegerilor, principalele doua formatiuni parlamentare – uniunea CDU-CSU si SPD – s-au aratat pregatite sa demareze negocieri cu partidele mai mici reprezentate in Bundestag pentru constituirea unei majoritati parlamentare si formarea unui nou cabinet.
Deocamdata, singura formatiune politica care pare sa nu fie luata in calculele postelectorale este Partidul Stangii, formatiune alcatuita din fostii comunisti est-germani si un grup radical desprins din SPD. Daca CDU s-ar decide sa o sacrifice pe Merkel, atunci situatia s-ar putea debloca. Daca nu, cea mai buna solutie pentru CDU ar fi sa-i convinga pe liberali si pe ecologisti sa participe la o eventuala coalitie guvernamentala. Aceasta “coalitie jamaicana” este insa extrem de dificil de realizat datorita divergentelor ideologice dintre crestin-democrati si liberali pe de o parte si ecologisti de cealalta parte, in politica germana, verzii fiind situati la stanga SPD. Ministrul mediului, Jurgen Trittin, a anuntat ca Verzii vor incepe discutii cu CDU/CSU si liberalii, dar a precizat ca rezultatul acestora este “mai mult decat incert, tinand cont de profunzimea diferentelor” de viziune aparute in campania electorala.
“Discutam cu placere, dar aceste discutii nu sunt sub nici o forma negocieri pentru formarea unei coalitii”, a explicat si copresedintele Verzilor, Claudia Roth. Cu toate acestea, nici ecologistii si nici liberalii nu au exclus o astfel de alianta.
Liderul SPD, Gerhard Schroeder, a reclamat, de mai multe ori, ca formatiunea pe care o conduce merita sa ramana la putere dupa ce opozitia de centru-dreapta a pierdut in cursul celor sase saptamani de campanie un avans de 20 de procente fata de social-democrati. Speranta social-democratilor se leaga de alegerile din circumscriptia Dresda 1 care au fost amanate pentru data de 2 octombrie. Circumscriptia desemneaza trei parlamentari, deci teoretic ar fi posibil ca SPD sa egaleze uniunea CDU-CSU in ceea ce priveste numarul de locuri din Bundestag.
Negociatorii SPD iau in calcul si constituirea unei asa-numite “coalitii de semafor” alaturi de ecologisti si liberali. Traditional, in politica germana, FPD a fost partidul care a decis care din cele doua mari formatiuni politice – CDU sau SPD – obtine guvernarea, sistemul politic german fiind denumit un sistem de doua partide si jumatate. Dupa razboi, FPD a participat la coalitii guvernamentale atat alaturi de CDU, cat si alaturi de SPD (intre 1969 si 1982). Dupa ascensiunea verzilor insa, “potentialul de santaj” al liberalilor s-a diminuat. Aceasta formula guvernamentala nu a mai fost experimentata la nivel federal, insa ea functioneaza deja la nivel local, in unele landuri si municipalitati. Liderul FPD, Guido Westerwelle, a negat o astfel de posibilitate, explicand ca intre SPD si FPD “nu este nimic de discutat”, insa ar putea fi presat din interiorul partidului sa-si reconsidere pozitia in viitor.
Termenul limita pentru for-marea unui nou cabinet este data de 18 octombrie. In conditiile in care nu s-ar ajunge la o solutie guvernamentala viabila pana in acel moment s-ar putea declansa chiar procedura alegerilor anticipate.