Octavian Soviany
Moartea lui Siegfried
Editura Cartea românească
Siegfried, Singuraticul, MK, Günter. Cine sunt acești bărbați, aflați sub semnul implacabil al eredității? „Moștenim, fără să ne dăm seama, de la înaintași nu doar culoarea ochilor și a părului, ci le moștenim și poveștile…” Aceste cuvinte nu sunt doar o constatare. Cu fiecare rând, ele devin un avertisment.
Labirinturile tenebroase ale creierului, proporția istorică a alienării umane, obsesiile, fatalitatea, registrul complet al degradării, mitul predestinării, angoasa – aducătoare de moarte – a creației sunt ingrediente menite să sporească apocalipticul unei povești, a cărei dimensiune socio-istorică se bănuiește încă de la primele rânduri, dar a cărei adevărată anvergură temporală și morală, șocant relevată în finalul romanului, nu poate fi pătrunsă decât atunci când ultimul cuvânt a fost citit.
„Moartea lui Siegfried” este un roman supraîncărcat de semnificații și simboluri. Estetica lui Octavian Soviany este legată aici, poate mai mult decât în oricare altă parte, de convingerea că litera ucide, în timp ce Spiritul dă viață. O profesiune de credință – un fundament solid pentru literatura sa – și o permanentă călăuză: sensul se află printre rânduri, niciodată în ele.
Octavian Soviany s-a născut pe 23 aprilie 1954, la Brașov. Studii: Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Filologie (1975-1979). Doctor în Filologie al Universității din București (2008). Debut: revista Echinox, 1975, simultan cu poezie și critică. Debut editorial: Ucenicia bătrînului alchimist (Dacia, 1983). Volume de versuri, între care: Cartea lui Benedict (Vinea, 2002), Alte poeme de modă veche (Pontica, 2004), Scrisori din Arcadia (Paralela 45, 2005), Dilecta (Cartea Românească, 2006), Pulberea, praful și revoluția (Casa de Editură Max Blecher, 2012; Pepel, prah in revolucija, traducere în limba slovenă de Aleš Mustar, IRIU Institut, Ljubljana, 2013); Călcîiul lui Magellan (Cartea Românească, 2014).
Romane: Textele de la Monte Negro (Pontica, 2003; ed. a II-a, sub titlul Arhivele de la Monte Negro, Cartea Românească, 2012) și Viața lui Kostas Venetis (Cartea Românească, 2011). A mai publicat volume de teatru și critică literară, iar în 2014 i-a apărut la Casa de Editură Max Blecher traducerea din Charles Baudelaire, Florile răului. Este deținătorul mai multor distincții și premii literare.