Faraonul Ptolemeu al doilea, Philadelphul (adicatelea iubitorul de frati, supranumit asa in mod ironic, intrucat isi asumase atat fratricidul, cat si incestul), un adevarat despot luminat, a adus in Alexandria secolului al treilea i.Hr. saptezeci (sau saptezeci si doi, intr-o alta varianta) de rabini cunoscatori de greaca, pentru a traduce Biblia. Initiativa i-a fost dictata de numarul foarte mare de evrei elenizati traitori in Alexandria (180.000 dintr-un total de 300.000 de locuitori), evrei ce nu mai cunosteau ebraica. Cei saptezeci de traducatori au fost gazduiti pe insula Pharos, unde legenda spune ca ar fi tradus fiecare toate cartile Vechiului Testament (de fapt, unicul pe vremea aceea), fara a intra in contact unul cu celalalt. Rezultatele au fost identice, fapt ce confirma originea divina (revelata) a acestei traduceri.
Volumul intai din talmacirea romaneasca a Septuagintei (ce contine Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii si Deuteronomul), editat de Polirom si de Colegiul Noua Europa, este, asadar, o intoarcere la original, judecand dupa faptul ca traducerile ulterioare evenimentului au fost oarecum “alterate” de vocalizarea textului ebraic, avand ca rezultat, textul masoretic. Septuaginta este un martor al textului ebraic mai vechi decat orice manuscris in aceasta limba. Acum, rolul (benefic) al Philadelphului a fost jucat de Andrei Plesu si de Fundatia Anonimul.
Volumul, coordonat de Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu si Dan Slusanschi, in colaborare cu preotul Ioan-Florin Florescu, se prezinta ca un real eveniment pentru ca este prima traducere propriu-zisa a Septuagintei, dupa cea realizata in 1688 (Biblia lui Serban), asadar o noua versiune, iar nu o editie prelucrata sau imbunatatita. In al doilea rand, textul este abundent adnotat, cartea fiind un material ideal de studiu. Trebuie spus ca aceasta traducere merge in paralel cu versiunea franceza, realizata la Paris de un grup de savanti coordonat de Marguerite Harl. Nu in ultimul rand, editia de fata este opera unui grup de cercetatori laici (din care face exceptie preotul Ioan Florescu), de filologi sau teologi, fapt ce potenteaza caracterul savant al traducerii, accentul pus mai mult pe exactitate si pe corectitudine decat pe “stil”.
Trebuie inteles – lucru pe care l-au afirmat atat Andrei Plesu, cat si profesoara Catalina Velculescu la dezbaterea ce a avut loc in clubul Prometheus – ca noile traduceri ale Bibliei nu se anuleaza reciproc, domeniul netolerand “concurenta”. Efectul ideal al acestei traduceri ar fi ca macar o persoana sa fie manata de curiozitate si sa citeasca, de exemplu, doar Geneza, in cateva dintre traducerile existente.