Mircea Mihăieș – Istoria lui Corto Maltese – pirat, anarhist și visător. Editura Polirom. Prefață de Horia-Roman Patapievici
Cei din generația mea, dar nu numai, au avut în anii triști (eufemistic vorbind) ai comunismului o mare bucurie în benzile desenate. Am luat contact cu banda desenată prin intermediul revistei Pif, editată de Partidul Comunist Francez, care, vreme de zece ani, între 1965 și 1975, putea fi cumpărată și la chioșcurile de ziare din România. Serialele acestei reviste erau în așa fel gândite încât să surprindă și să încânte copii de vârste diferite, de la clasele primare la adolescență – seriale comice sau de aventuri. În aprilie 1970 a apărut primul număr cu Corto Maltese, un personaj, spune Mircea Mihăieș, „cu însușirile și trăsăturile perfect conturate: cinic, arogant, ironic, longilin și leneș. (…) Personajul venea cu o salutară doză de indiferență față de convenții. Afișa un individualism pronunțat și o sadică plăcere de a sfida. Detesta solemnitatea și vorbea cu directețea omului ce nu are nimic de pierdut și nici de câștigat din interacțiunea cu lumea.” A fost personaj vreme de patru ani. O generație întreagă s-a îndrăgostit de el. Profesorul universitar timișorean Mircea Mihăieș îi dedică acum o carte fermecătoare. Și nostalgică. Și care explică. Prin urmare necesară.
Banda desenată și Corto Maltese cu deosebire au intrat în cultura română. S-au ocupat de ea eseiști remarcabili – printre ei Angelo Mitchievici, Teodor Baconschi, Adrian Cioroianu, Ioan Stanomir (cu un întreg volum, apărut anul trecut la Cartea românească), Horia-Roman Patapievici (care vorbește despre întâlnirea sa cu banda desenată în „Zbor în bătaia săgeții”, iar acum a scris o subtanțială prefață la cartea „universitară” a lui Mircea Mihăieș). „Am scris despre întâlnirea mea cu banda desenată în Zbor în bătaia săgeții. Era acolo revista Pif, desigur, dar mai era și Corto Maltese. (…) Căci toți tinerii care au descoperit banda desenată prin intermediul revistei Pif au căzut sub fascinația aceluiași personaj, Corto Maltese – creația unui artist de geniu, Hugo Pratt. Ceea ce face particularitatea recepției benzii desenate în cultura română este centrarea ei pe un singur personaj, Corto Maltese. Așa se explică de ce personajul de bandă desenată cel mai popular în cultura română este el, Corto Maltese, și nu Pif sau Gai-Luron sau Le concombre masque sau Totoche.”
Ideea de a face biografia unui personaj imaginar este ea însăși formidabilă. La sfârșitul celor peste 350 de pagini, satisfacția este atât de mare, încât personajul imaginar și irezistibil a căpătat carne, oase, viață și nu se deosebește prin nimic de marile personaje ale literaturii, dovedind că a fost un personaj care a definit un secol. Citiți această carte care nu poate aduce decât bucurii intelectuale. Pentru a fi cu adevărat convingători, ar trebui să cităm masiv, zeci de pagini sau să elaborăm un eseu paralel care, fără dubiu, ar fi eclipsat de scrierea lui Mircea Mihăieș.
Volumul se ocupă doar de „primul” Corto Maltese, cel din revista Pif. La începutul anului 1974, Hugo Pratt încetează contractul cu Pif. Dar Corto Maltese reapare în albumele publicate după acel an. Va fi „a doua viața a lui Corto Maltese”. Mircea Mihăieș promite să se ocupe într-un volum separat și de această aventură.