Este seara zilei de vineri, 2 iulie 2010. Puțin trecut de ora nouă. Singurele femei dinăuntrul unui restaurant din cartierul roman Testaccio, sunt cele două chelnerițe.
Una este blondă, tânără și foarte drăguță, tipul “în week-end servesc la mese ca să-mi plătesc facultatea”. Cealaltă e brunetă și mai în vârstă, genul nevestei de taximetrist cu doi copii mici.
Pereții sunt din piatră, fără ferestre. Parcă te afli într-o peșteră.
Localul e rezervat pentru o petrecere. Tăvile așezate în jurul barului sunt pline cu chips-uri, alune, rulade, salată de paste, de orez, bruschete și chifteluțe. Un D.J venit din Toscana e pregătit să dea tonul petrecerii.
Înăuntru sunt cel puțin patruzeci de bărbați.
Se discută, se face cunoștință, se mănâncă și se bea în așteptarea a ceva ce e pe cale să se întâmple. Se simte în aer că dintr-un moment în altul marea gală va căpăta o turnură neașteptată.
Momentul a sosit. Se deschide ușa de la baie. Ies doi masculi în blugi foarte scurți, tip tanga, cu centuri late. Au șlițurile deschise și poartă cizme înalte până sub genunchi. Negre. Veste colorate. Descheiate.
Ca două vedete adevărate, își fac loc prin mulțime și se îndreaptă către podiumul din centrul scenei. Sunt bruneți, plini de gel, cu părul scurt pieptănat pe spate la fel ca Richard Gere în filmul An Officer and a Gentleman. Trupurile lor sunt musculoase, netede, frumos lucrate.
Pe trupurile lor nu se vede niciun fir de păr, nici măcar cu lupa. Pielea lor e mai unsă decât tartinele rămase pe tăvile cu aperitive.
Sunt două escorte.
Au sosit în cursul după-amiezii din Piemont cu un zbor de linie pentru a fi cireașa de pe tortul unei petreceri pe care cineva și-a dorit-o specială. Foarte specială.
Începe muzica. Luminile scad. Pornește dansul. Atmosfera se încinge.
Cei doi animatori încep să se miște lent, sinuos. Apoi măresc ritmul.
Trag un bărbat pe podium. Are în jur de treizeci și cinci de ani. Poartă jeans, curea albă, cămașă roz descheiată până în dreptul buricului.
E bronzat. E francez. Trăiește la Roma.
El este cel care a organizat petrecerea. El este cel care i-a contactat pe cei doi dansatori. I-a angajat, i-a plătit și i-a luat cu câteva ore înainte de la aeroportul din Fiumicino pentru a-i aduce până aici.
Cele două escorte îi aduc acum un omagiu. Îl strâng între ei ca într-un sandwich. Îl antrenează într-un dans foarte senzual. Își freacă trupurile de al lui. Îl încolăcesc strâns. Îi deschid cămașa. Îl mângâie. Îl ating.
Dirty Dancing în trei, varianta homosexuală.
Publicul prezent îi privește de jos în sus. Exultă. Aplaudă. Îndeamnă. Fluieră. Își dau coate.
Francezul e preot.
Cu câteva zile înainte a oficiat prima sa liturghie, dimineața devreme, în catedrala San Pietro.
La Vatican.
Francezul nu este singurul preot prezent la petrecere.
E acolo și un cleric italian. Poartă ochelari, are între patruzeci și cinci și cincizeci de ani. Mai este un preot german. Încă un preot brazilian, tânăr, înalt și frumos.
E foarte posibil să mai fie și alții.
Pentru moment nu știu mai multe. Și nici măcar nu sunt sigur de identitatea și rolul persoanelor în cauză. Aș fi putut foarte bine să fi căzut victimă bârfelor unor mincinoși. Nu vreau să omit nicio ipoteză și nici nu vreau să iau în serios orice presupunere. Dar seara este abia la început și mă aștept ca tot ceea ce se va întâmpla sub ochii mei să îmi ofere diverse scenarii imprevizibile.
Nimeni nu știe cine sunt cu adevărat. Știu doar că sunt homosexual și că sunt însoțit de logodnicul meu.
Totul a început într-o saună.
Era după-amiaza târziu, într-o zi de la sfârșitul lui iunie. Michele e un tânăr roman de douăzeci și cinci de ani. Lucrează într-un showroom.
E gay.
De câteva săptămâni s-a despărțit de ultimul iubit. Acum e single.
Lipsit de obligații, dă o raită pe la unul dintre cele mai mari, mai discrete și mai cunoscute locuri de întâlnire pentru homosexuali din Roma: un wellness center aflat la doi pași de Ministerul Economiei.
La recepție își prezintă cartea de vizită Arci, cartea de identitate, primește cheile de la dulap, papucii, apoi se lasă în voia dorinței de a petrece câteva ore de relaxare absolută. Nu-i stă mintea la cine-știe-ce aventuri, de astea a avut parte cu succes cu alte ocazii când a fost acolo. Vrea doar să se deconecteze pentru câteva ore.
Se dezbracă. Își dă jos cămașa, pantalonii, încălțămintea, chiloții, își pune toate hainele în dulapul său, încuie lacătul și își înfășoară în jurul șoldurilor un mic prosop alb. Coboară scările ce duc către zona fierbinte. Face un duș și apoi intră în saună. Printre aburi și lumina slabă abia reușește să găsească un loc liber pe o bancă. E lume multă înăuntru: un bărbat căruia i se vede doar burta, altul care se masturbează.
Michele se așază, se lasă pe spate. Închide ochii. Își îndepărtează ușor picioarele. Prosopul se desface puțin.
Se relaxează.
O mână i se așază pe gleznă. O mână delicată.
Michele nu face nicio mișcare.
Mâna urcă de-a lungul gambei înspre pulpă, apoi pe genunchi și pe coapsă. Acum e aproape, ușoară, sfioasă. E acolo.
Nu. Nu are chef. Michele o oprește.
Se ridică. Își ia prosopul și iese. Înainte de a închide ușa aruncă o privire să vadă cui îi aparține acea mână.
Un chip mic. Un fizic zvelt.
Iese.
Michele intră la duș și se strecoară în cada de hidromasaj. Și aici e lume multă. Se întinde, închide ochii. Când îi redeschide vede silueta de mai devreme trecând prin fața lui. Privirile li se întâlnesc.
E drăguț.
Michele mai rămâne puțin în cadă. Se ridică, se șterge cu prosopul și pornește printr-un soi de labirint cu cămăruțe întunecate, acele dark room, cu ecrane pe care rulează filme porno. Cineva a lăsat ușa deschisă și stă întins pe burtă într-o poziție ademenitoare. Altcineva gâfâie. Un tânăr este pălmuit. Dincolo de fiecare ușă sunt mereu oameni care privesc, care așteaptă, care se masturbează.
Mâna de mai devreme e acolo, în picioare, îndărătul unei uși.
Michele trece. Privește. Se privesc reciproc. Apoi se întoarce. Trece încă o dată. Mâna îi smulge prosopul și îl trage în interiorul camerei.
Se sărută. Se ating. Se iubesc.
Nu e întâlnirea obișnuită de sex ocazional. Totul e foarte delicat, lent, rafinat, ușor. Frumos. Odată atins orgasmul, mâna stă întinsă lângă Michele. Se cuibărește aproape de el. Îl îmbrățișează. În liniște.
Adorm.
La trezire nu par câtuși de puțin stânjeniți. Fac cunoștință, mâna vrea să afle cu ce se ocupă Michele, unde locuiește, câți ani are.
– Tu de unde ești? zice Michele.
– Sunt francez, spune mâna.
– Și ce faci la Roma?
– Studiez teologia, spune mâna.
– Serios?
– Da.
– Ești tare! exclamă Michele.
– Deci ai înțeles?
– Sigur.
– Dacă vrei să îmi pui întrebări, nu ai decât să o faci.
– Ești preot?
– Da.
Michele râde.
– E totul ok? întreabă mâna.
– Sigur, nicio problemă. Sunt credincios, răspunde Michele.
Râsete. Chiar și preotul râde.
Michele îl întreabă cum se face că un preot nu reușește niciodată să urmeze învățăturile Bisericii. De ce nu poate niciodată să fie consecvent cu lucrurile pe care le predică din amvon. Nu îl judecă. Doar întreabă. Vrea să înțeleagă.
Mâna nu evită întrebările. Răspunde. Vrea să fie înțeleasă.
Vorbește despre frumusețea și măreția Domnului, despre importanța credinței. Și despre cum un preot este întâi de toate un om și abia apoi un preot.
Michele este uimit. Calmul cu care mâna face față acestor argumente îl lasă înmărmurit.
Rămân în încăpere pentru mai bine de o oră.
Apoi ies, fac un duș, se îmbracă.
Mâna îi oferă un drum cu mașina până la cea mai apropiată stație de metrou.
Conduce și îi povestește despre preoții homosexuali.
Zice că nici el nu își poate imagina câți sunt în zonă, mai ales la Roma. Mulți sunt logodiți între ei. Cum sunt, de pildă, doi prieteni de-ai săi, un german și un brazilian, care de când formează un cuplu stabil au devenit ușor ridicoli. Spune că Biserica știe despre acest fenomen și că păstrează tăcerea atâta timp cât niciunul dintre ei nu declanșează un scandal.
Deschide torpedoul. Scoate un guler alb. I-l arată.
Ajunși la stația de metrou fac schimb de numere de telefon. Mâna îl salută și îl invită la o petrecere care urmează să aibă loc vineri, 2 iulie, într-un local din cartierul Testaccio. Spune că vor fi acolo toți prietenii săi, câțiva preoți și două escorte.
În zilele următoare linia telefonică dintre celularul lui Michele și cel al francezului e în fierbere. Preotul îi spune când “comoară” când “cățeluș”. Îi povestește despre îndatoririle sale de cleric, despre după-amiaza în care se plimbă la soare, despre liturghia pe care o va ține seara la ora 18:00 în timpul căreia “voi spune o rugăciune și pentru tine, dacă vrei”.
Se oferă apoi să îi facă “două mângâieri”, perspectivă ce-i provoacă râsul: “Hihihihi, ador mângâierile!”. La urmă își reînnoiește invitația pentru petrecerea din Testaccio, însă îl roagă “nu spune nimănui că ne-am cunoscut săptămâna trecută la saună”.
Michele îl întreabă dacă poate să vină cu o prietenă.
Prietena sunt eu.
Francezul îi zice mai întâi că “riscă să fie singura fată – hihihihi! – de la eveniment, pentru că toți ceilalți sunt prieteni de-ai mei, de la preot până la băiatul-escortă, care e ateu”. Apoi, când Michele îl liniștește spunându-i că prietena sa e un bărbat, primește undă verde.
Și uite așa, iată-mă la petrecere.
Joc rolul iubitului lui Michele. Pentru toată lumea sunt din Palermo, administrez un salon de cosmetică și sunt în trecere prin Roma. Câteva zile de relaxare înainte să merg într-o călătorie de afaceri la Bologna pentru un târg de frumusețe.
Francezul vine să ne salute, Michele mă prezintă. E amabil, politicos. Ne dă două tichete pentru consumație și pleacă să-i întâmpine pe ceilalți invitați care tocmai sosesc.
Cer un pahar de vin roșu. Michele își comandă un mojito.
Puținele mese sunt toate ocupate. Ne așezăm alături de doi tineri.
Unul e din Sardinia. E scund, are părul scurt, sprâncene subțiri, îngrijite, poartă maiou alb, colier din inox, nenumărate brățări și inele. Nu e foarte musculos.
Celălalt e din Puglia, e mai înalt și poartă o cămașă obișnuită.
O mare parte dintre invitați poartă maiouri.
Sardul e nostim. Foarte nostim. Se aude de la un kilometru cât e de nostim.
Râde. Și de fiecare dată când râde îți sparge timpanele.
Sardul nu e idiot. E doar nostim.
Nu știi ce să zici și ca să spargi gheața spui ceva despre căldura de afară?
Sardul râde.
Încerci să duci mai departe conversația zicând că în ziua aceea te-ai ridicat din pat abia pe la unsprezece?
Sardul râde.
Spune că a venit tocmai din Cagliari pentru a lua parte la această petrecere. Vrea să afle de la noi în ce împrejurări l-am cunoscut pe francez.
– În confesional?
Râde din nou.
– Cum adică în confesional?, întreb eu prefăcându-mă căzut din lună.
Sardul, mare cunoscător al secretelor altora, ne descrie în amănunt biografia francezului și ne spune că aproape toți ceilalți invitați l-au cunoscut pe diferite chat-uri gay, cum ar fi Gayromeo și Me2.
Cel din Puglia, deja nervos din cauză că pentru a ajunge în pat cu sardul după petrecere trebuie să suporte toate râsetele acelea, își dă drumul la limbă. Zice că îi este scârbă când se gândește la preoții care ziua predică una și seara fac alta. Zice că la Roma e plin de ei, că există o biserică foarte cunoscută unde din când în când homosexualii trec ca și pe la bancomat. Chiar și lui i s-a întâmplat să îl însoțească pe un prieten până în fața acestei biserici. După douăzeci de minute prietenul s-a întors la mașină cu trei sute de euro în mână.
Conversația ajunge la regiunile de unde provenim. Se vorbește despre pugliezi, despre sicilieni, despre sarzi. Se discută în contradictoriu despre care dintre ei ar fi mai buni la pat.
Este prima dată când vorbesc despre bărbați la genul feminin.
Cizmele.
Pe masa noastră aterizează o pereche de cizme negre.
Deasupra cizmelor, două picioare. Apoi, niște pantaloni scurți de blugi, minusculi. Mai sus e o vestă descheiată și deasupra de tot se poate ghici chipul unuia dintre cei doi băieți-escortă care ne privește de sus în timp ce dansează ținându-și picioarele neclintite și mișcându-și tot restul corpului.
Mesajul e cât se poate de limpede. Gata cu pălăvrăgeala.
Începe dansul. Puțin ne pasă. Urlăm în urechea vecinului, care și el de-abia de își aude propria voce. Muzica e de-a dreptul asurzitoare.
Animatorii sar de pe o masă pe alta. Lor le place să fie la înălțime, să domine scena. Și nu doar atât.
Unul dintre cei doi se apropie de mine. Mă apucă de păr cu ambele mâini și îmi trage capul cu putere înspre pantalonii săi descheiați. Sunt luat prin surprindere.
Încerc să mă opun.
Rămân fără aer. Nu mă așteptam. De fapt, poate că doar lăsasem la o parte această posibilitate.
Îi spun că mi-e jenă și mă dezlipesc de el. Se pune pe râs și trage mai cu putere.
Îi zic că nu pot să fac asta de față cu toată lumea și că prefer să îl am doar pentru mine, în intimitate.
Îmi zâmbește. A înțeles. Zice că momentan nu poate și îmi face cu ochiul.
La revedere. Pe mai tîrziu.
Mă lasă și se aruncă pe un preot care dansează puțin mai încolo.
E italian. E ceva mai înalt decât francezul. Poartă blugi și o cămașă cu dungi albe și albastre. Ajunge și el în postura de hot-dog, cu cei doi animatori drept chiflă. Îl târăsc până în colțul cel mai întunecat al încăperii și rămân acolo pentru cel puțin douăzeci de minute. Când iese de acolo nu mai are ochelarii, e fără cămașă și are pantalonii descheiați.
Petrecerea continuă așa până noaptea târziu. Ieșim în fața localului la o țigară.
Preotul italian pare un om searbăd la început. Însă pe măsură ce devine mai dezinvolt, e chiar simpatic. Ne povestește despre întâlnirea cu Papa de săptămâna trecută.
Și cine ar fi crezut: e și glumeț pe deasupra. Ne face să râdem în hohote când încearcă să imite accentul nemțesc al lui Joseph Ratzinger.
– Feniți la mine, băieți, feniți!
Ce om jovial. Între timp, micul grup își face planuri pentru ziua următoare. Unul propune o raită pe litoral, dar el refuză pentru că trebuie să oficieze liturghia atât dimineața cât și seara.
Francezul în schimb face planuri pe termen mai scurt: mergem cu toții să bem ceva la iubitul meu și rămânem să dormim acolo.
Dar odată ce intrăm în casă, fiindcă băuse deja îndeajuns, preferă să sară peste pasul ăsta și intră direct în dormitorul prietenului meu. Se dezbracă și își etalează cu mândrie chiloții săi șic cu dungi orizontale. Iar când Michele îi spune că îl excită faptul că e preot și că ar fi grozav dacă ar purta sutana, francezul își deschide geanta, se ascunde după una dintre coloanele camerei și apare din nou tot în chiloți, dar purtând cămașa cenușie a ordinului, gulerul alb și ochelarii.
– Cum arăt?
– Ca un preot de căcat, zice Michele.
Francezul râde, se duce lângă el, îl îmbrățișează, îl sărută.
Fac sex, apoi adorm. Michele se trezește primul. Fac din nou sex.
Din volumul cu același titlu, în curs de apariție la Editura Philobia