John Scalzi
Războiul bătrânilor
Editura Nemira
Colecția Nautilus. Traducere din limba engleză și note de Marian Truță.
Un bestseller New York Times, recompensat cu premiul John W. Campbell în 2006. Romanul urmărește povestea lui John Perry, care, la 75 de ani se înrolează în armată. Oamenii au cucerit în sfârșit stelele, dar planetele potrivite pentru a fi locuite sunt puține și rasele de extratereștri cu care ne luptăm pentru ele sunt numeroase. Departe de casă, războiul continuă de zeci de ani și Forțele Coloniale de Apărare caută întotdeauna noi recruți. Schimbările prin care trec soldații sunt mult mai dificile decât și-au imaginat: tehnologia le permite acum savanților să transfere conștiința și experiența lor în trupurile unor soldați tineri, adaptați la condițiile din spațiu.
John Scalzi s-a născut pe 10 mai 1969 în California. A studiat la universitatea din Chicago, printre profesorii săi numărându-se celebrul scriitor Saul Bellow. A scris cronici de film și editoriale umoristice, apoi a devenit editor la America Online. Din 1998 își dedică tot timpul literaturii. În ianuarie 2005 a debutat cu romanul Războiul bătrânilor, care avea să fie primul din cea mai cunoscută și cea mai apreciată serie a sa, din care mai multe romane au fost nominalizate la Premiul Hugo. În 2006 a apărut volumul The Ghost Brigades, continuarea romanului Războiul bătrânilor, precum și Android’s Dream. În același an autorul a fost recompensat cu John W. Campbell Award for Best New Writer. Un an mai târziu a apărut romanul The Last Colony, al treilea din seria Războiul bătrânilor, urmat de Zoe’s Tale în 2008. Din aceeași serie fac parte și volumele After the Coup (2008), The Human Division (2013) și The End of All Things (2015). În 2008 a primit Premiul Hugo Award for Best Fan Writer pentru blogul său. A publicat și lucrări de nonficțiune și a scris articole pe teme din multiple domenii: finanțe, jocuri video, filme, astronomie, literatură. În 2010 a fost ales președinte ale Science Fiction and Fantasy Writers of America, uniune pe care a condus-o până în 2013.
Ce se știe mai puțin la noi este amploarea pe care o are acest autor în Statele Unite ale Americii: de curând el a semnat un deal cu editura Tor în valoare de 3,4 milioane de dolari. În schimbul acestora, John Scalzi ar urma să publice un număr de 13 cărți în următorii 10 ani.
Iată câteva fragmente din interviul pe care acesta l-a acordat relativ recent ziarului „Washington Post”:
– Unul dintre cele mai interesante trenduri în cultura pop, din care faci parte, sunt contractele pe termen lung sau foarte lung care îi solicită pe autori pentru o serie mai îndelungată. Mă gândesc, spre exemplu, la Universul Marvel, care le cere actorilor să semneze contracte ce se întind pe durata a nouă producții. Dincolo de stabilitatea financiară și profesională pe care ți-o oferă un astfel de deal, ce înseamnă pentru viața ta creativă să-ți iei un astfel de angajament?
– Ca să fie clar, eu am fost cel care s-a dus la ei ca să le spună că vrea un contract pe termen lung și nu invers. Și ce este mai interesant, unul dintre lucrurile cele mai plăcute în relația mea cu cei de la Tor a fost că de fiecare dată când m-am dus la ușa lor să le spun că am terminat o carte, ei au zis – perfect, o luăm! Deci interesul lor în mine funcționează mai degrabă în direcția în care eu creez ce mă interesează, spre deosebire de o situație în care ei m-ar forța să fac un lucru sau altul. Cu siguranță că își doresc să propun lucruri pe care publicul deja le apreciază, cum ar fi Războiul bătrânilor, dar libertatea de a-mi asuma riscuri în ce privește creația este parte din deal.
– Unul dintre aspectele acestui deal asupra căruia ai oferit răspunsuri este motivul pentru care preferi să rămâi alături de un publisher tradițional în loc de a merge pe calea self-publishing-ului. Ai menționat avantajul de a avea pe cineva care să se ocupe de producție, precum și de aspectele promoționale în ce privește lansarea unei cărți. Dar ce ne poți spune despre editare? Crezi că promotorii self-publishing-ului tind să subevalueze editarea?
– Nu cred că subevaluează editarea și asta poate pentru că, până la un punct, este insesizabilă pentru consumatorul final. Editarea cu adevărat bună nu este ceva ce vei observa din simplul motiv că nu ești acolo ca s-o admiri. Cu alte cuvinte, dacă editarea este de calitate, ceea ce se întâmplă este că te bucuri de poveste sau admiri pur și simplu proza. Asta este treaba editorului: să-l pună pe autor într-o postură bună. Și este destul de greu să cuantifici asta de o manieră semnificativă celor care nu lucrează în mod frecvent cu editori.
Dar partea esențială a acestui subiect sunt cei care se uită la textul tău pentru pentru prima oară. Ei sunt cei care îți arată lucrurile pe care nu le vezi pentru că ești prea aproape de el. Ei sunt cei care te pot ajuta să faci ping-pong de idei. Ei sunt cei care vor deveni avocații poveștii chiar dacă asta înseamnă să pledeze pentru ea în fața ta, ca să te scoată de pe o rută creativă nesemnificativă, sau poate ca să te oprească să supraevaluezi un aspect care nu funcționează în poveste. Ei sunt avocații cărții. Ei sunt avocații poveștii pe care vrei s-o spui.
Crede-mă, sunt un autor cu un ego la fel de mare ca al oricărui altuia. Chiar sunt încrezător în faptul că viziunea mea asupra poveștii este întotdeauna cea corectă. Dar un editor bun îți poate arăta că perspectiva ta este neclară și că ceea ce îi trebuie poveștii tale este fie, uneori, o mică schimbare, fie alteori o reparație capitală. Dar rezultatul final e acela că te uiți la cartea finalizată și spui: Asta e ceea ce am vrut de la început.
– Sunt curios să știu mai multe despre evoluția ta spre zona de ficțiune Young Adult. Atât science-fiction-ul cât și YA sunt genuri marginalizate care au creat o breșă și care au luptat mult pentru a fi respectate în anii precedenți. Există lucruri pe care le-ai învățat experimentând cu genul din care provii și care te-au făcut curios în legătură cu celălalt? Și există lucruri pe care ai vrea să le încerci în YA care nu păreau posibile în genurile în care ai lucrat anterior?
– Dacă genul Young Adult e marginalizat înseamnă că toți ar trebui să fim, pentru că e un motor foarte puternic pentru industria de publishing. Dar unele dintre cărțile cele mai marginalizate sunt cele de romance, care reprezintă literalmente 40% din industrie. Este cel mai însemnat lucru din publishing și totuși sunt atât de mulți oameni care îl desconsideră.
În ceea ce privește Young Adult-ul, lucrurile sunt similare. Și cu science fiction-ul lucrurile stau similar. Nu știu dacă pentru mine science fiction-ul a condus la vreun oarecare interes în ce privește genul YA. Întotdeauna am avut o preocupare pentru a face ceva în zona asta. Doar că nu întotdeauna există timp pentru așa ceva. Iar dacă există un lucru pe care îl fac fanii science fiction în detrimentul lor în ce privește YA, este să spună ceva de genul: Ei bine, o să scriu science fiction și o să pun un puști drept protagonist și atunci va fi YA. Și poate că privind lucrurile simplist, e adevărat. Dar de fapt nu este cazul, pentru că vorbim despre o piață complet diferită, cu o dinamică diferită și cu un cu totul alt mod de a vinde, deci este o greșeală.