Citesc într-un “Le Figaro” de la sfârșitul lui august un interviu cu Antoine Guggenheim, preot și filosof, fost inginer în tinerețea lui (nici acum nu-i bătrân, 50 și ceva de ani), o minte luminată a Franței, și mi se pare că spusele lui aruncă o umbră bună asupra a ceea ce se întâmplă în aceste zile la noi.
Citez: “Democrația este fundamentată pe ideea că putem depăși un conflict mergând împreună spre binele comun. Dacă speranța progresului dispare, democrația intra în criză și fiecare se întoarce spre propriul său interes. Democrația are nevoie de o credință critică în progres. Dacă elitele nu sunt capabile să lumineze viitorul și nu caută decât să fie reinnoite, poporul se simte trădat, ceea ce conduce, de obicei, la revoluții”. Nu este cazul aici, dar…
Lipsa ideii despre ce înseamnă interesul comun splitează societatea. Ce observ în cazul protestelor din Piața Universității și din țară împotriva proiectului Roșia Montană este, dincolo de legitimitatea lui ce derivă din dreptul la protest împotriva unei idei în care nu crezi, o monopolizare a “binelui comun”. Nimic deosebit față de protestele la care am asistat de 20 de ani încoace.
Cine nu e cu noi, ori este plătit, ori este prost, ori nu gândește.
Protejarea mediului a fost mereu o problemă sensibilă, nu doar în România. Episodul Roșia Montană e nimic. Vor veni protestele față de gazele de șist: protejarea mediului sau independență energetică?
Pensiile nu pot fi plătite din “fonduri europene” salariile nu pot fi plătite din “fonduri europene”. Franța interzice deocamdată exploatarea gazelor de șist, SUA au obținut independența energetică de pe urma lor. Germania încearcă să scape de “energia nucleară”, iar România ar construi, dacă ar avea bani, alte reactoare. Cine are dreptate?
Nu poți obține un răspuns mulțumitor decât coagulând majoritatea în jurul unuin proiect: majoritate care să-și asume beneficiile, dar și riscurile.
Până astăzi nu am scris niciun rând despre Roșia Montană, pentru că nu aveam/nu am o opinie formată despre asta. Faptul că avizul negativ al Ministerului Justiței explică pur și dur de ce un astfel de proiect nu poate ajunge în Parlament dă dreptate celor din Piața Universității. De aici, încă un lucru amar: în România trebuie să blochezi circulația ca vocea să ți se facă auzită, când totul ar fi trebuit blocat la început de drum.
Învățăm greu și deviza este încă: ”Sfârfâlică, lua-te – ar dracii, ia la tata din tigare!” De unde să știe bietul copil al lui Traian Pisică din Moromeții lui Preda că fumatul e nociv de vreme ce tac-su nu cultivă decât tutun?
“Binele comun trebuie să rămână o obligație fundamentală (ardente – fr)”, spune Guggenheim.
Dar, pentru ca ceva să rămână, trebuie să fi fost deja.
Bâjbâim pentru că nu știm binele comun. Putem să ne mângâiem cu ideea că toți îl definesc în mod admirabil, dar nimeni nu-l poate arată cu degetul.
El poate izvorî din dezbateri istovitoare, dar nu există altă soluție. Pentru că, dacă îl ghicim, beneficiul e al tuturor, iar dacă pariem greșit pierderile le împărțim.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.