9, 8, 7, 6, 5, 4… Doar câteva zile, mai puține decât degetele celor două mâini, ne mai despart de 2012. Nu, nu faptul că e un an bisect îl face cu totul special, și nici măcar Olimpiada de vară de la Londra sau Campionatul European de Fotbal. Ceea ce face cu totul și cu totul special anul care stă să-nceapă este faptul că e programat să aducă sfârșitul lumii.
E drept, până la încheierea definitivă a calendarului mayaș mai avem un pic de respirat, aceasta fiind anunțată abia spre finalul anului, mai exact în 21 decembrie. Spectaculoasă precizie. De mirare că lipsește ora. Și să fie oare o reverență flatantă a întregului univers față de revoluția română în direct și la o oră de vârf? Sau doar un simpatic joc de cifre – 21.12.12 – similar jocurilor de cuvinte după care ne dăm în vânt?
În schimb, inversarea polilor magnetici – orice-o însemna asta! – n-a fost fixată calendaristic, exceptând faptul că e programată tot în 2012, încât, nu-i așa?, ne putem aștepta să se petreacă în orice clipă a Anului Nou, inclusiv înainte de ciorba de potroace a revelionului. Cum ne-o fi norocul.
Cum ne-o fi norocul cu Fukushima și cu toate celelalte centrale nucleare, pe care acum țările europene se bulucesc să le închidă, cum ne-o fi norocul cu exploziile solare “cele mai mari din istoria cunoscută” – așa cum au fost și precedentele, cu seismele, tsunami-urile, cicloanele, taifunurile, topirea ghețarilor și-n general încălzirea globală (măcar de s-ar simți la întreținere, iarna!), cum ne-o fi norocul cu arsenalele nucleare, micșorate de cele două superputeri și sporite de puterile mai micuțe, cu gripa ovină sau canină – nu știu care e următoarea, cum ne-o fi norocul cu bacteriile ucigașe, boala vacii nebune și pneumonia atipică, dar mai ales cu ucigașii macroscopici, ăia cu AKM-ul în mână, cu bolile oamenilor nebuni de legat și, una peste alta, cu viața atipică. Cât despre marea criză mondială – mondială cam de la Constanța la Lisabona, că restul lumii se mișcă natural, bine sau rău, dar la fel ca înainte de criză -, ăsta să fie cel mai mare pericol al vieții pe Pământ! Până la urmă hotelierul își va plăti datoria măcelarului, măcelarul frizerului, frizerul prostituatei, prostituata hotelierului, iar turistul își va lua banii înapoi, plecând, și toată lumea o să se relaxeze.
Dar dincolo de toate astea există ceva mai important. Mai important decât sfârșitul lumii!? O!, da, mult mai important! Știu că sună aiurea în lumea asta apucată de streche, dar trebuie s-o spun, și anume s-o spun ACUM: mult mai importantă decât sfârșitul lumii este iubirea. Nu mai așteptați înfrigurați sfârșitul lumii, el a început deja. ACEASTĂ lume, așa cum este ea, își trăiește ultimele clipe, slavă Domnului! La scara lui Dumnezeu – sau, dacă preferați – la scară cosmică, ultimele clipe pot dura luni, ani sau decenii. Cu cât mai repede, cu atât mai bine! “Voi face sau nu parte din noua lume?” este o întrebare cu un singur răspuns: Iubește! Iubește și vei fi fericit. Iubește și te vei mântui. Iubește și, da, vei fi acolo.
Din fericire, chiar în zilele acestea avem numeroase șanse de a ne manifesta iubirea. Mâine seară, de pildă, în jurul bradului împodobit. E primul test pe care îl avem de trecut. Nu vă mai gândiți că vine sfârșitul lumii, gândiți-vă că vine Moș Crăciun! Trebuie să credeți asta din toată ființa. Uitați-vă la cei din jurul dumneavoastră., la copii, la părinți, la bunici, amintiți-vă cât de mult îi iubiți. Iubirea e mai tare decât sfârșitul lumii.
