ClienȚii băncilor ar trebui să mear­gă la sucursalele de unde au con­tractat creditele pentru a cere actele adițio­nale, chiar dacă nu le semnează, întrucât fără aceste documente emise de bancă nu vor putea să facă sesizări la ANPC și nici să introducă plângeri în instanță, potrivit avocaților.
“Dacă nu puteți să vă prezentați la creditor, trimiteți o scrisoare cu con­firmare de primire. Nu semnați actul adițional, nu faceți mențiuni, corecții, tăieturi pe actul adițional. Aveți nevoie de un exemplar al actului, în forma legală emisă de creditor pentru viitoa­rele demersuri în in­stanță”, afirmă avocatul Marius-Vicențiu Colțuc.
Matei Dimitrie Giugariu, coordo­na­torul departamentului bancar-fina­nciar de la Boștină și Asociații, aver­tizează că dacă un client nu primește o notificare de la bancă trebuie să notifice el însuși banca, în scris, asupra necesității modificării printr-un act adițional a prevederilor contractului de credit și asupra obligativității băncii de a asigura, astfel, alinierea contractului la dispozițiile OUG 50/2010.
“Clientul trebuie să-și rețină și să-și păstreze dovada depunerii acestei notificări la bancă. În ambele cazuri, clientul are dreptul să negocieze cu banca clauzele actului adițional, pentru a se asigura conformitatea dispozițiilor contractului de credit cu cele ale legislației aplicabile în domeniul protecției consumatorului”, a adăugat Giugariu.
Avocații amintesc că neprezen­tarea la bancă va fi interpretată ca accep­tare tacită, deși OUG 50 stabi­lește că banca trebuie să poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actului aditional.
Avocații îndeamnă clienții să încerce negocierea condițiilor dacă nu sunt de acord cu propunerea făcută de bancă, iar corespondența să fie realizată pe cât posibil în scris.
“În încercarea de a rezolva pe cale amiabilă neconcordanțele, toate noti­ficările se fac în scris și se iau numere de înregistrare sau confirmări de primire. Creditorul are la dispoziție maximum 30 de zile pentru a răspunde. După 30 de zile, dacă nu ați primit un răspuns, puteți prezuma că ați fost refuzat și mergeți mai departe”, a arătat Colțuc.
Gheorghe Piperea, partener coor­donator al Piperea și Asociații, apre­ciază că oportunitatea refuzului și mo­ti­varea acestuia diferă de la contract la contract, deci nu există o formulă universal valabilă.
“Totodată nu recomand în niciun caz ca toată lumea să refuze semnarea actelor adiționale. Există oameni mulțumiți de relația lor cu banca și există și modificări propuse care sunt perfect în limitele și în spiritul noilor reglementări. Din păcate, majoritatea situațiilor nu se încadrează în această ultimă categorie”, a adăugat Piperea.
Avocații au opinii diferite privind posibilitatea suspendării contractului de împrumut pe parcursul judecării în cazul proceselor, dar nu exclud că persoanele care au apelat la credite ar putea obține cel puțin înghețarea ratelor la împrumut în cuantumul solicitat.
“În cazul în care consumatorul nu obține în instanță suspendarea plății ratelor creditului/comisioanelor, dacă și în măsura în care instanța de judecată pronunță, pe fondul cauzei, o soluție favorabilă consumatorului, atunci acesta din urmă are dreptul să ceară băncii, iar banca se va conforma, să facă compensarea între sumele astfel plătite în plus de consumator și considerate a fi nedatorate băncii, prin hotărârea judecătorească pronunțată de instanță pe de o parte, și, respectiv, ratele creditului/comisioanele care sunt datorate în viitor de către clientul consumator băncii, de la data pronunțării hotărârii judecătorești până la scadența finală a creditului, pe de cealaltă parte. Cu alte cuvinte, valoarea ratelor viitoare ale creditu­lui/suma comisioanelor datorate de împrumutat băncii se va diminua în mod corespunzător cu suma plătită în plus de consumator băncii (până la data pronunțării soluției de către instanță) și considerată a fi nedatorată de instanța de judecată, prin hotărârea judecătorească, rămasă definitivă”, a spus avocatul de la Boștină și Asociații.
În luna iunie, Guvernul a aprobat Ordonanța de Urgență 50/2010, pri­vind contractele de credit pentru consumatori, pe baza unui proiect elaborat de ANPC, care transpune în legislația locală Directiva Europeană 48/CE/2008, printre cele mai cunoscute prevederi ale actului normativ fiind eliminarea comisionului de rambur­sare anticipată la creditele cu dobândă variabilă și calcularea dobânzii în funcție de un indice de referință transparent, la care se adaugă o marjă fixă, care nu poate fi modificată față de contractul inițial.
Începând de luni, 20 septembrie, toate contractele de credit în derulare trebuie să fie modificate pentru a respecta noile preveri legislative în vigoare.
Aplicarea OUG nr. 50/2010 a de­clanșat ample dispute la nivelul siste­mului bancar, atât din cauza nemul­țumirilor bancherilor și clienților, cât și a anumitor puncte neclare din legis­lație.

Subiecte #acte adiționale#avocati#banci