Sigla este un cultism cu oarecare vechime in limba română (mult peste un secol), a cărui etimologie multiplă este atribuită fr. sigle și pluralului lat. sigla. Dicționarele românești semnalează un singur sens al siglei: succesiune de litere inițiale ale unor cuvinte frecvent utilizate. CFR este cea mai cunoscută și des invocată siglă. Dar și litera B din numerele autovehiculelor, care arată că au fost inmatriculate in București, tot siglă este.
Acronimul (din fr. acronyme, la rândul lui din engl. acronym), mult mai nou nu numai in română, ci și in franceză (1968) și engleză (1943), este o siglă de tip special, citită ca un cuvânt intreg – și nu pe litere, ca sigla. UNESCO sau ONU sunt acronime pentru că nu trebuie să fie literate, in timp ce OZN, citit o-ze-né, este o siglă. Acronimia formează cuvinte noi nu numai prin alăturarea inițialelor unor secvențe de cuvinte, ci și prin alăturarea silabelor din cuvinte diferite. Modem, creat in engleză din mo(dulator) + dem(odulator), sau sonar, creat din so(und) na(vigation) r(anging), sunt acronime. Procedeul acesta de formare a cuvintelor nu a fost folosit inainte de secolul al XX-lea decât de ezoteriști.
Spre deosebire de sigle și acronime, abrevierile sunt convenții de prescurtare a unor cuvinte sau grupuri de cuvinte pentru a ocupa mai puțin loc in scris sau a fi scrise mai rapid. Dl pentru “domnul” sau BC pentru “Bacău” sunt abrevieri.
După ce am delimitat-o de acronime și de abrevieri, să revenim la siglă, pentru a semnala imbogățirea ei cu noi sensuri, datorate confuziei sau neștiinței (ca să nu spunem inculturii).
Din 29 de contexte pe care le-a intors motorul intern de căutare al publicației elitiste “Dilema veche”, numai 6 (dintre care 2 ale unor filologi de rasă) folosesc sigla corect, cu sensul consacrat și consfințit de dicționare (și nu ne referim aici numai la cele românești). In celelalte 23, sigla este folosită pentru:
– Abreviere: “Cooperativa Meșteșugărească (cu sigla COOP) este una dintre rarele instituții care atunci, intre anii ’50 și ’60, conștientizează utilitatea comunicării comerciale”, Dil. 13 VII 06.
– Afiș, pancartă: “Aveam un fel de siglă la scenă, ne-o făcuse Stelian Nistor, și scria pe ea «Filarmonica Șarpele Roșu»”, Dil. 11 III 10.
– Element grafic: “Preocupările motorului de căutare sGooglet s-au modificat, mai ales după lansarea sistemului de operare Android și a Chrome OS care fac concurență directă produselor ce poartă drept siglă mărul alb”, Dil. 4 II 10.
– Etichetă: “Pentru cumpărătorul occidental, a alege produsul marcat cu sigla comerțului echitabil este un act de responsabilitate socială”, Dil. 24 IX 07.
– Firmă, inscripție: “Ușa arămită de timp, cu sigla Pro Familia intr-o parte, se deschide pe jumătate și vă puteți strecura fără nici o problemă intr-un hol de un auriu inchis și rece”, Dil. 8 XII 05.
– Inscripție, inscris: “N-o să vedeți niciodată vreun publicitar care să apară la Dan Diaconescu Direct, sub sigla «Senzațional», și să vorbească pină după miezul nopții…”, Dil. 1 IX 05.
– Nume, denumire: “Un plan de unire sub aceeași siglă a tuturor partidelor de extremă dreaptă din Parlamentul European”, Dil. 17 XI 06.
– Semn, zodie: Deci da, un blogmeet poate fi considerat “redacția” social media, sub sigla comunicării”, Dil. 11 III 10.
In cele 15 contexte rămase, siglă este folosit in locul lui logo – o utilizare care pare a se fi generalizat in limbajul presei și al publicitarilor, făcându-și, chiar, loc in Dicționarul de comunicare, mass-media și știința informării al Sultanei Craia (Meronia, 2008), din care cităm definiția: “Siglă. In publicitate, semn grafic prin care este reprezentată simbolic in conștiința publicului o marcă (și produsele ei)”.
Dacă un om ca Irina Nicolau putea scrie: “Cine se uită la sigla Colegiului «Noua Europă» vede o lebădă care zboară peste nori” (Dil. 17 XI 05), confundând sigla cu logoul, nu trebuie să ne mire semiculții noștri politicieni când declară că “reprezentativă ar trebui să devină sigla grupului PPE, o inimă albastră, având in interior un cerc format din stelele UE”, Adev. 1 II 10.
Folosirea corectă a siglei pare a fi o cauză pierdută de cei care se ocupă de cultivarea limbii. Lenea și incultura sunt și ele motoare ale evoluției lingvistice.
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi in ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat in pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făramiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.