La sfarsit de an, in decembrie 2005, publicarea in presa a averilor dobandite de ministrii guvernului Tariceanu a fost primita de cititori ca un fenomen normal.
Cu zece ani in urma, aparitia unei liste asemanatoare in presa romaneasca ar fi produs un scandal enorm. Primul caz de acest gen a fost Petru Crisan. Revolutia din decembrie 1989 il gasise director general la Romanoexport. In 1990 el s-a orientat pe loc, a privatizat intreprinderea si fiind strangator din fire, a devenit actionar la alte 14 intreprinderi, fara a neglija nici un moment firma-mama Romanoexport, care in 1994 figura in Registrul Comertului cu 54 de miliarde de lei cifra de afaceri. Cu o asemenea performanta, Petru Crisan s-a calificat ca ministrul comertului in guvernul Vacaroiu, unde, intre altele, era abilitat sa aprobe licenta de export si import. Cum spun englezii, The right man in the right place. Premierul Vacaroiu si-a aparat ministerul pana in ultima clipa, dar scandalul era prea mare si Crisan a fost nevoit sa dmisioneze.
In cartea mea, “Stalpii noii puteri in Romania” am argumentat acele cai prin care au trecut miliardarii facuti in cinci ani si fenomenul social – simbioza dintre putere si capital, ca trasatura principala a perioadei de tranzitie.
Astazi, aceasta simbioza domina viata social-politica in tara noastra. Ea a atins un moment de varf in anii guvernarii PSD, multi din membrii guvernului Adrian Nastase ocupand locuri de frunte pe lista milionarilor in dolari. Comerciantii, industriasii si bancherii nu-si puteau initia si rotunji averile fara sprijinul celor aflati la putere.
La randul lor, cei care detin puterea nu se pot izola de noul mediu social care se formeaza in jurul lor si cu greu rezista tentatiei de a se implica mai mult sau mai putin direct in afacerile banoase care se fac sub nasul lor si sunt de fapt la indemana lor. Premierul Calin Popescu Tariceanu este un impatimit jucator de bursa. El a explicat ca actiunile pe care le cumparase la Prima Broadcasting Group SA cu 2.500 de lei le-a vandut in a doua jumatate a lui 2005 cu 10.000 de euro.
El a adaugat ca situatia dividendelor obtinute anul trecut va fi cunoscuta abia dupa incheierea bilanturilor societatilor comerciale, adica dupa 23 aprilie 2006. Ca sa nu piarda ocazia unor afaceri banoase, numerosi membri ai Guvernului recurg la credite bancare. Ministrul economiei Codrut Seres a luat un credit ipotecar de peste 66 de mii de euro pe care trebuie sa-i plateasca pana in 2020, ministrul finantelor, Sebastian Vladescu a luat un credit de 23 de mii de euro care trebuie rambursat pana in 2008.
Si ministrul agriculturii Flutur a luat un credit de un miliard de lei vechi scadent in 2020, iar ministrul transporturilor Gheorghe Dobre s-a imprumutat cu trei mii de dolari pe care trebuie sa-i ramburseze pana in 2013. Am mentionat doar creditele, dar mai toti dispun de terenuri, case sau vile si automobile de import. Ministrul relatiei cu Parlamentul Bogdan Olteanu, pe langa un credit contractat in 2005 la BERD in valoare de 60 de mii de euro scadent peste 19 ani, a vandut in august 2005 un apartament cu 97.000 de euro si dispune acum de trei conturi bancare la Bancpost, Raiffeisen si BRD. Ministrul transporturilor, care detine si turismul, Gheorghe Dobre, a cumparat in 2005 un autoturism Volkswagen Passat, dar a vandut doaua autoturisme, un Ford Sierra si un Daewoo, cumparate in 1991 si 1997.
Ministrul delegat cu Secretariatul General al Guvernului, Mihai Voicu, despre care am aflat putine lucruri in presa, pare a fi foarte activ in afaceri. El a cumparat anul trecut actiuni la 10 societati printre care Rompetrol, Alro, Antibiotice, Azomures, BRD si Banca Transilvania, toate in 2005.
Vicepremierul Marko Bela a cumparat in 2005 un autoturism Volkswagen, un apartament in Bucuresti de 110 metri patrati si are mai multe depozite si conturi bancare.
Citind lista averilor membrilor Cabinetului te intrebi cand mai au timp de guvernarea tarii.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.