Henri Matisse și-a
intitulat un tablou, ulterior celebru, “Luxe, calme et volupté”.
Invocăm această lucrare a unui maestru al picturii pentru că, in
expoziția de față (Artiști plastici canadieni, Căminul artei, 23
septembrie – 9 octombrie), există un sentiment comun care unește
varietatea de stiluri și lucrări: și anume acela de relaxare pe
care-l regăsim in ceea ce privește raportarea la cultură.
Expozanții nu propun publicului descifrarea unor viziuni
incrâncenate sau profunde, ci lucrările lor comunică un sentiment
de plăcere și de bucurie. Aici, in această atitudine relaxată in
fața artei și, de asemenea, in sentimentul nemărginirii spațiului,
temă recurentă a multor lucrări, aflăm, credem, ceva specific
canadian, un parfum intens al identității culturale a acestei țări
vaste și fermecătoare, pe care nu l-am intâlnit nicăieri in altă
parte.
Intre picturile care exprimă
poate in modul cel mai sensibil peisajul canadian, cel puțin in
coordonatele și asocierile imaginarului colectiv, se află cele
semnate de Louis TREMBLAY. Factura sa picturală este fină,
ca și pasta, cromatica quasi-pastelată și tușele descriind golfuri
și case de pescari, inconjurate de munți și orizonturi marine.
Gândirea artistică a acestui pictor se translează in forme
sensibile și aproape imperceptibil geometrizate, de unde un
sentiment de claritate și rigoare care-i individualizează
lucrările.
Peisajul este tema favorită a
unui alt important artist, Jacques JOURDAIN, folosind o
paletă cromatică de galben, albastru și alb in compoziții unde,
alături de culoare și tușă, intâlnim ca mijloc de expresie și
semnul sgrafittat, o linie subțire deschisă care conturează,
intr-un efect vizual de real efect. Unul dintre artiștii cei mai
originali este insă Raymond GIRARD, ale cărui lucrări
realizate intr-o tehnică deosebită considerăm că țin la fel de mult
și exprimă identitatea culturală a Canadei. Compozițiile sale, care
par basoreliefuri evocând cromatica și materialitatea rocilor sau a
mineralelor, unde inserează elemente vag figurative, balansează
intre imaginea creată de gestul și voința artistică a omului și
imaginea involuntar artistică și milenară a naturii. Ele fac un
rapel la fondul arhaic al culturilor amerindiene, ale vechilor
populații ale Americii de Nord. In același timp, plasticitatea
lucrărilor sale este singulară, iar factura il situează clar in cea
mai actuală contemporaneitate.
De asemeni, originalitatea este
punctul forte al lucrărilor de intens spirit ludic semnate de
Real FOURNIER. Preluând din sugestiile marelui
Arcimboldo, FOURNIER se joacă cu formele și spațiul,
cu vidul și plinul, realizând compoziții unde, de la un registru la
altul, un chip se transformă in peisaj, care la rândul lui se poate
metamorfoza mai departe. Formele și factura sunt decorative și
inchise, conținute dar, in mod paradoxal, compozițiile, prin acest
intens joc optic, sunt dinamice.
Poate există in societatea
canadiană, alături de setea de peisaje nemărginite – un rapel la
pictura originară, adică cea academica a secolelor XVIII – XIX din
America de Nord, intâlnim in lucrările lui Emmanuel GARANT
cum ar fi in pictura “Canyon” – nevoia de a regăsi imagini și
valori care comunică ceva intim. Astfel, picturile lui Jérémy
PIQUET, care fac referire clară la banda desenată, pot fi ușor
adoptate de privitor putându-se insera in orice interior ca o notă
de veselie și tinerețe. Același spirit nonșalant guvernează și
lucrările foarte tanarului Carl PILOTE, peisaje construite
din pastă, culoare și semn liber.
Intimist dar și majestuos, prin
picturalitatea de real profesionalism exprimată in lucrările sale,
este stilul Daniellei MORIN, care, cu o tehnică cromatică
savantă, ce a absorbit marile lecții ale fauvismului și
expresionismului, figurează compoziții cu personaje sau vaste
naturi statice. De la același profesionalism se impărtășesc
picturile semnate de Yvette BOULANGER, peisaje in notă
clasică dar care atrag susținut privirea. Vorbind despre artiste,
interesant este și demersul lui Solange FALARDEAU a cărei
cromatică de o luminozitate plăcută o
particularizează.
Masca, spunea Jean-Pierre
Vernant, confruntă spectatorul cu “alteritatea”, cu vidul din
spatele imaginii și, din acest punct de vedere, are ceva terifiant.
Dar nu astfel este cazul măștilor sculptorului-decorator Clément
LEMIEUX ale cărui măști se releagă vag, prin dimensiuni, de
stratul artei arhaice, originare canadiene, de stâlpii totemici
amerindieni și prin cromatică, de veselia carnavalescă. Sculpturile
sale decorative comunică de fapt exact un sentiment de plăcere și
voioșie in spiritul aceleiași nevoi de intimitate, deja
amintite.
Alături de acuarelele perfecte
semnate de Ghislain LEFEBVRE, amintind de stampele
ukyio-e, cu pasari si flori, am dori să menționăm una din
prezențele cele mai prețioase. Compozițiile lui Armand
COTÉ, de relativ mici dimensiuni, se bazează pe
stilizarea geometrizată, pe un vag parfum cubist, dar intr-o
figurare a cărei plasticitate ține de detaliul delicat și de o
orchestrație savantă a cromaticii. Lucrările sale sunt ca niște
briliante ale căror raze se dezvăluie privitorului, comunicând o
intensă “joie de vivre – joie de voir”.
LUMINITA BATALI, istoric si
critic de arta, doctor in arte vizuale, este director al Fundatiei
Ileana pentru Arta Plastica Actuala si Arhitectura Moderna in
Romania, lector asociat la Universitatea Nationala de Arte din
Bucuresti. A initiat primele cataloage ale UNARTE si UAUIM. Curator
al participarii Romaniei la Quadrienala de la Praga in 2007 a creat
primul site al scenografilor profesionisti din tara,
www.romanian-scene-designers.org, a initiat si organizat si primul
concurs de lighting design de spectacol de teatru in 2008, unde s-a
acordat premiul CEZ cu sprijinul Philips.