N-o sa inchin o oda marmotelor, dar un mic imn tot o sa le compun. Sunt cele mai eficiente animale publicitare si nu poti sa te superi pe ele cand urla in traducere dupa ureche: “Am fost precisa…”. Ultimul episod, cel in care marmota afla ca oamenii isi doresc in ciocolata toate nebuniile de pe lume, de la scortisoara la mar copt, este probabil si cel mai bun de pe ecranele romanesti. Spun asta pentru ca marmotele au ajuns la performante de-a dreptul avangardiste in Vest. La noi sunt inca foarte cuminti… In fond, au avut de luptat cu tot felul de reclame dupa tipar clasic in care femei foarte frumoase sar de pe blocuri sau inghit cu pofta respectivul produs…
Cum sa explici eficienta marmotelor? Probabil, daca faci un “casting” printre animale, marmotele ies sigur cele mai “dragute” – principiile fiind ascunse adanc in sufletul omenesc (in fond, sunt un fel de sobolani, de unde atata iubire?, spunea cinic un prieten). Anul acesta au mai fost la mare moda porcii, vacile, iarasi animale cu un grad ridicat de popularitate, cate un urs ici-colo si chiar gaini (au iesit insa de pe micul ecran in momentul izbucnirii stirilor cu gripa aviara). Dar nu doar “charisma” marmotelor poate explica eficienta lor.
In fond, pinguinii sunt si mai simpatici. Cred ca a “vandut” in primul rand ideea unei lumi paralele suprarealiste care lucreaza pentru noi. Geniala a fost tocmai sugestia asta a unor fiinte care se isterizeaza pentru lucruri atat de neimportante cum ar fi capriciile noastre. Ni se induc, in acelasi timp, senzatia de grija fata de client si multa-multa autoironie in ce priveste gustul fiecaruia… Marmota, oricat de simpatica, este de aceea un amanunt. Asa ca oricat ar sari vacile Fulga sau ar alerga porcii si gainile prin curte, animalul simpatic nu e chiar totul – tot la scenariu ajungem…
Cred ca ar trebui sa se configureze cat mai repede un aparat de masurare a antipatiei provocate de o anumita campanie sau de un anumit brand. E din ce in ce mai evident ca o reclama des difuzata la ore de maxima audienta starneste si reactii adverse. Se gandeste inca in termeni mult prea traditionalisti cum ar fi: important e sa se auda numele produsului si oferta, important e sa auda de cat mai multe ori si de cat mai multi consumatori etc. Eu zic ca, in functie de natura produsului, e necesar si un coeficient al antipatiei pe care o declanseaza publicitatea. Un exemplu extrem de subiectiv, fara suparare: de un an incoace, Skoda intrerupe meciurile pentru reclama – pentru un microbist nu cred ca e un semn bun… Mai nou, Domo isi asuma acelasi risc, acela de-si face publicitate prin frustrarea iubitorilor de fotbal. E adevarat ca antipatia este un sentiment mai puternic decat simpatia, dar acesti indici ar trebui masurati cumva…
BRD a lansat carduri de colectie cu trei mari campioni: Gheorghe Hagi, Nadia Comaneci si Ilie Nastase. Ma asteptam la ceva previzibil, la o plictisitoare vampirizare a imaginii celor trei campioni. Asta pana am vazut cele trei spoturi dedicate cardurilor speciale. Unul mai bun decat altul.
In cazul lui Hagi, actiunea se petrece intr-un bazar din Istanbul – cand cumparatorul roman scoate cardul cu Hagi inscriptionat, toti turcii innebunesc. Al doilea, cel cu Nadia, are drept eroi japonezii dintr-un restaurant, care tresar cand aud de gimnastica, se isterizeaza, fac poze cu cardul etc.
Si cel din urma episod, cel mai curajos: doi gay francezi sunt extaziati de cardul cu Ilie Nastase si de frumosul sau posesor; unul dintre ei lesina de emotie… Este una dintre putinele campanii care nu s-a rezumat sa afiseze niste campioni si sa se bata cu pumnii in piept: “noi
i-am platit!” In plus, bancile din Romania sunt inca foarte timide sau foarte scortoase, ies foarte incet din imaginea traditionala de banca
cu “B”. BRD a facut-o, ii asteptam pe ceilalti.
* Costi Rogozanu este redactor-sef al revistei ApropoTV, comentator in domeniile cultura, mass-media