Ernest Bernea, Romania – simplitatea pierduta. Fotografii-document. Acest album* publicat de Editura Vremea, cu un cuvant inainte de Sorin Lavric, pune in circulatie colectia de fotografii pe care Ernest Bernea le-a adunat in anii cand preocuparile sale etnografice erau concentrate cu precadere asupra satului romanesc. Fotografiile au fost facute de Tudora Bernea.
“A rasfoi un album de fotografii seamana deseori cu gestul de a rascoli fara mila adevarul unor rani vechi. Lucrul acesta e cu atat mai valabil cu cat pozele adunate intre copertile lui, desi nu au nici o legatura directa cu viata ta personala, au in schimb o relatie indirecta cu lumea in care traiesti. Cu alte cuvinte, ceva trebuie sa te lege de lumea pozelor pentru ca, plimbandu-ti privirea de la una la alta, sa simti cum, intorcand paginile, traiesti o strangere de inima. Albumul de fata este o ilustrare fidela a acestui lucru. Il strabati cu certitudinea ca ceva in tine se chirceste pe masura ce inaintezi in rasfoirea lui. Cauza e una pe care o stim cu totii: timpul nu iarta, iar daca nu iarta este pentru ca nu mai poate fi dat inapoi, iar daca nu mai poate fi dat inapoi inseamna ca lumea care a trecut odata cu el nu mai poate fi niciodata inviata.
Din acest motiv, cine va deschide albumul va incerca un dublu sentiment: o vaga nostalgie pentru o lume cu totul disparuta si gustul amar pe care i-l da gandul ca lumea aceasta nu va mai fi niciodata a lui. Aproape nimic nu-l mai leaga de lumea satului romanesc, decat poate amintirile parintilor si, in cel mai bun caz, o curiozitate sincera pentru un univers caruia nu-i mai poate intui regulile. Din acest motiv, satul romanesc este frumos numai daca il privesti cu ochii unui vizitator pasind in salile unui muzeu. Il contempli ca pe un exponat a carui principala trasatura este ca, judecat cronologic, rostul lui se afla cu desavarsire ingropat in trecut. Si atunci, chiar daca vesnicia s-a nascut la sat, satul nu s-a nascut pentru vesnicie. Cel mult iti poti spune ca, daca a mai ramas ceva din satul romanesc de odinioara, ramasitele lui pot intra intr-un circuit al turismului rural si il poti folosi ca refugiu bucolic in cursul catorva zile de concediu. In rest, lumea satului a murit, si doar carcasa vizibila a unor ramasite folclorice mai poate astazi sa formeze un cadru campenesc pentru reverii existentiale. Spre deosebire de noi, Ernest Bernea a privit satul romanesc ca pe o ipostaza privilegiata a simplitatii umane. Pentru sociologul roman, satul era forma culminanta a ethosului romanesc.” (Sorin Lavric)
Albumul se datoreaza neobositelor eforturi ale editoarei Silvia Colfescu, care a mai ingrijit cateva dintre reeditarile din Ernest Bernea.
* Ernest Bernea, Romania – simplitatea pierduta/ Romania – Simplicity Lost. Fotografii-document/ Document Photos. Editura Vremea. Cuvant inainte de Sorin Lavric. Traducere de Ioana Ieronim