Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Și tot aștept pe cineva ce nu mai vine.
POEMUL DE DUMINICĂ · Ziarul de Duminică
Singurătate/ de Demostene Botez
Afară plouă ca și toamna și-i urât, Mă uit pe geam ca după tine, și atât. În mine toate amintirile te-așteaptă De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă. Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând În mine nu mai este nici un gând.…