O carte deconcertantă, stufoasă, peste șapte sute de pagini, care solicită răbdare și voință, superbă în cele din urmă. Care îndeamnă cititorul la lectură din mai multe motive. O prezentare exemplară și incitantă a subiectului, pe coperta a patra, o redăm: „Un roman extraordinar în toate sensurile, care confirmă strălucitoarea calitate literară a lui Roberto Bolaño, un autor recunoscut de critica cea mai exigentă ca una dintre marile revelații ale literaturii latinoamericane din anii ’90.”
Arturo Belano și Ulises Lima, detectivii sălbatici, pornesc în căutarea Cesáreei Tinajero, misterioasa scriitoare dispărută în Mexic în anii imediat următori Revoluției. Călătoria propriu-zisă și consecințele ei se prelungesc timp de douăzeci de ani, din 1976 până în 1996, timpul canonic al oricărei peregrinări, bifurcându-se prin multiple personaje și continente, într-o narațiune uluitoare ce reunește iubire și moarte, asasinate și escapade turistice, case de nebuni și universități, dispariții și apariții. Scenariul ne poartă prin Mexic, Nicaragua, Statele Unite, Franța, Spania, Austria, Israel și Africa, pe urmele celor doi poeți „disperați” (traficanți de droguri câteodată), enigmaticii protagoniști ai acestei cărți care se poate citi și ca un extrem de rafinat thriller de Orson Welles, străbătut de un umor iconoclast și feroce.”
Și încă: „Detectivii sălbatici aparține familiei literare din care fac parte Șotronul (lui Julio Cortázar) și Paradisul (lui José Lezama Lima)…” – Jorge Edwards.
Un roman distins cu Premiul Romulo Gallegos.
Un roman extraordinar tradus extraordinar de Dan Munteanu Colan, profesor de filologie romanică la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria, care a reușit să se adapteze perfect stilului schimbător al autorului, în funcție de personajul care narează. O traducere care, după umila noastră părere, ar binemerita un premiu.
Cine este Roberto Bolaño (1953–2003)? Născut în Chile, prozator și poet, s-a impus ca unul dintre scriitorii latinoamericani esențiali ai timpurilor noastre. Opera sa a fost parțial publicată postum, a creat un adevărat cult în lumea literară internațională a ultimilor ani. A fost distins cu Premiul Heralde pentru roman și Premiul Rómulo Galle Gos, iar postum, în 2009, i s-a acordat în Statele Unite prestigiosul National Book Critics Circle Award.
E un roman polițist, un roman psihologic, un roman de inițiere și încă multe altele, inclusiv „un strigăt de dragoste pentru literatură”, cum a spus un critic francez.
Zeci de personaje colcăie în această carte stufoasă, aproape toate extraordinar caracterizate, fomidabil de vii, fiecare cu povestea lui, care se reține, toate, mai mult sau mai puțin adăugând câte ceva la imaginea celor doi poeți „real visceraliști” care au plecat în lume în căutarea fondatoarei curentului literar „real visceralism”, în anii 20, poetesa Cesarea Tinajero, dispărută după ce a publicat o revistă cu câteva poeme stranii. Cei doi călătoresc prin întreg Mexicul, în Franța, Spania, Italia, Israel, Angola, Statele Unite, dar dau de Cesarea, mult schimbată față de imaginea pe care o aveau ei despre ea în tinerețe, de-abia spre final, într-un cătun din statul mexican Sonora, o femeie stranie, care nu mai scrie un vers și care e împușcată într-o încăierare cu acel prilej. Un roman în trei părți, fiecare diferită de precedentele, fiecare de o frumusețe stranie. Un roman cu enorm de multe idei care ar putea, fiecare, da substanță pentru un comentaru sau chiar studiu, întâi despre literatură și poezie, apoi despre soarta omului, despre singurătate, despre iubire și multe altele. Poveștile uimitoare ale celor 52 de personaje distincte care relatează, în partea a doua a romanului, despre drumurile lui Arturo Belano și Ulises Lima (unele martori, altele prieteni, iubite, dușamni, care știu câte ceva sau doar au auzit sau doar li s-au intersectat drumurile cu cei doi), unele de zeci de pagini, și care se petrec de-a lungul a două decenii. Între 1975 și 1996, pot fi desprinse din ansamblu și luate independent, fiecare cu frumusțea ei stranie.
Ce e realismul visceral? Romanul este atât de plin de personaje reale, prozatori și poeți mexicani și sud-americani, dar nu numai, încât chiar și cititorul cultivat ajunge să creadă în existența acestui curent literar, invenție a lui Bolano. Am căutat pe internet și am găsit, fără mari eforturi. În anii 70, poetul mexican Mario Santiago Papasquiaro și chilianul Roberto Bolano au inițiat mișcarea literară „infrarealismul”. În „Detectivii sălbatici”, „real visceralismul” este numele dat de Bolano uneia dintre multele mișcări literare rivale din Mexic, aluzie limpede la „infrarealism” și în mod la fel de limpede un omagiu.
Sunt foarte multe motive pentru care Roberto Bolano a ajuns să fie adorat de critica și cititorii elevați ai Occidentului. Fraze măiestre, fragmente de viață copleșitoare, multe dintre ele în mod limpede trăite, sub o formă sau alta, o proză halucinantă.
O carte care ar trebui să placă și publicului român.
Roberto Bolaño – Detectivii sălbatici, Editura Leda. Traducere din limba spaniolă și note de Dan Munteanu Colán