Singurul corp al primului-ministru

Intr-o democratie moderna, cea mai dificila distinctie intelectuala pe care este chemat sa o faca un om politic este aceea intre cine este el insusi (sau ea insasi) si ce reprezinta persoana lui (sau a ei) in planul convingerilor si al valorilor. Cand o asemenea distinctie nu este facuta, respectivul personaj politic fie se manifesta ca un simplu si clasic demagog, fie dezvolta tendinte autoritare si populiste. In primul caz, politicianul nu obisnuieste sa dea importanta ideilor si este complet lipsit de convingeri politice ori macar generic filosofice. El (sau ea) se actioneaza ca agent al unei operatii economice de ?marketing politic”, menita sa-i aduca un maxim profit de notorietate, de voturi si de influenta publica. In cea de-a doua situatie, politicianul ajunge sa isi inchipuie ca valorile si ideile despre care vorbeste s-au intrupat, cu exclusivitate, in propria lui (ei) persoana. El (sau ea) se comporta atunci ca o personalitate providentiala, ca un personaj de tribuna, care nu se mai poate adresa concetatenilor decat de la inaltimea autoproclamatei carisme.
In calitate de instrument al suveranitatii populare, omul politic democrat se aseamana oarecum cu suveranii vechilor monarhii: este construit dintr-un corp politic si un corp natural. Inseparabile in masura in care sunt purtate de una si aceeasi persoana, cele doua corpuri trebuie sa ramana distincte. Altfel spus, politicianului nu i se cere sa fie o neaparat virtuos si intelept cu titlu individual. Privite indeaproape si scoase din contextul magisteriului lor politic, cele mai faimoase personaje ale istoriei democratiei se dovedesc a fi fost in orizontul vietii lor private fiinte extrem de obisnuite, animate mai degraba de slabiciuni omenesti decat de virtuti civice. Aceleasi personaje au facut totusi istorie pentru ca, in sfera publica, au stiut sa reprezinte – mai bine si mai convingator decat oricare dintre contemporanii lor – acele principii si idei politice capabile sa consolideze si sa sporeasca libertatile individuale si echitatea sociala.
Intr-adevar, politica moderna se afirma in societatile democrat-liberale ca reflectie asupra posibilitatii reprezentarii corpului politic al cetatenilor in conditiile autonomiei individuale si ale echitatii civile. Politica este intelepciunea de a construi un proiect de societate capabil sa mentina guvernarea cat mai aproape de intersectia dintre libertate si egalitate. De aceea, actul guvernarii nu se cuvine interpretat ca o rutina birocratica mai mult sau mai putin iscusita, ci trebuie comandat intotdeauna de o alegere politica intemeiata pe valori si convingeri.
Politicienii romani ai zilelor noastre sunt insa inclinati, aproape fara exceptie, sa inteleaga politica ca o tehnica administrativa a gestiunii partidelor si ca ?joc” al relatiei intre partide. Cand se afla la guvernare, oamenii politici au aerul ca se resemneaza in fata vointei implacabile a institutiilor financiare internationale si constrangerilor, tot atat de ferme, ale procesului de integrare europeana. Ei dau in schimb masura talentului lor in arta aranjamentelor partizane, in elaborarea strategiilor de imagine si in formularea mesajelor electorale, intr-un cuvant, in ?jocul politic” prin care-si fac drum prin partid si din partid inspre palatele statului. Politicianul roman dispretuieste chiar ideile si principiile, in masura in care teoretizarea, frecventarea valorilor si fidelitatea fata de convingeri i se par a fi indeletniciri incapabile sa-i aduca avantaje personale. El se lasa asadar exclusiv in voia corpului sau natural si nu face efortul de a-si constitui un corp politic. Suveranitatea cetatenilor ramane astfel nereprezentata de catre politicieni.
Dovada ca politicienii romani nu au decat un singur corp, cel natural, a adus-o recent corespondenta primului ministru Adrian Nastase cu sefii opozitiei Theodor Stolojan si Traian Basescu. Probabil ca ceea ce a scris primul ministru despre adversarii sai este in buna masura adevarat. Dupa cum nu departe de adevar pare sa fie si raspunsul primit de Adrian Nastase.

* Daniel Barbu este analist politic si profesor la Facultatea de STiinte Politice