Wall Street Journal (WSJ) și Financial Times (FT), cele mai mari publicații de business din lume, atrag atenția asupra vulnerabilităților majore ale sistemului bancar european.
FT scrie despre riscurile pe care le ridică operațiunea masivă prin care Banca Centrală Europeană a înjectat 1.000 miliarde de euro în băncile din zona euro, pe care o descrie ca fiind “un drog, o schemă piramidală”. Finanțarea ieftină le-a adus băncilor bani pentru a cumpăra obligațiuni emise de statele din zona euro, detensionând astfel piața datoriilor. FT avertizeză însă asupra pericolului ca băncile să devină dependente de finanțare artificială ieftină, dar și ca banii primiți ușor să arunce bănciile într-o nouă frenezie a creditării asemănătoare celei care a precedat criza financiară mondială, dar de această dată îndreptată spre obligațiunile propriilor guverne.
WSJ atrage atenția că băncile europene ar putea fi subcapitalizate, spre deosebire de cele americane, care se finanțează normal de pe piețele private și au dat drumul la creditare. Publicația își pune întrebarea dacă nu cumva modelul bancar european este avariat fără șanse de reparație din cauza crizei datoriilor.
Însă editorialistul Barry Ritholtz, totodată analist financiar și comentator pentru Bloomberg TV arată într-un studiu publicat pe blogul său că băncile ameriane “consumă” un bailout etern. “Băncile susțin că au returnat fondurile cu care au fost salvate de stat prin programul TARP, dar aproape jumătate dintre bănci au rambursat fondurile de bailout împrumutându-se de la alte fonduri de bailout ale guvernului. Într-adevăr, guvernul s-a hotărât asupra bailouturilor eterne pentru băncile considerate a fi prea mari pentru a se prăbuși”, scrie Ritholtz.
Autorul menționează printre bailouturile nedetectabile prin care guvernul finanțează băncile înțelegerile amiabile privind ipotecile – pentru ca guvernul să renunțe la acuzații, băncile plătesc amenzi, dar mai mici decât prejudiciul produs-, swap-urile pe rata dobânzii și diverse programe de garantare guvernamentale, precum cele pentru creditele acordate studenților și pentru achiziția de automobile.
“Programul TARP este doar o alună în comparație cu numeroase alte bailou-turi pe care guvernul le-a dat giganților bancari”, menționează analistul, care dă exemplul băncilor Fannie Mae and Freddie Mac – exemplu în care The New York Times și alți comentatori financiari văd un baoilout ascuns – care continuă să fie finanțate de stat.