In cartea sa Despre ingeri, Andrei Plesu ne ofera o memorabila interpretare a preceptului biblic. Vorbeste acolo despre aceasta “iubire imposibila”, imposibila tocmai pentru ca e croita dupa modelul supremei iubiri a lui Dumnezeu. Pentru a-l putea iubi totusi pe dusmanul tau, sustine Andrei Plesu, gandeste-te la ingerul lui, la “dublul lui ceresc”, care, prin chiar vocatia lui de inger pazitor, isi iubeste “clientul”. Prin urmare, ingerul meu si ingerul dusmanului meu nu se dusmanesc intre ei, caci nu exista disputa, dezacord intre ingerii iubirii. Iata o premisa a concordiei, un prim pas, cel putin logic, in stradania de a ni-l apropia pe “aproapele nostru indepartat”, pe dusmanul nostru. Si subliniaza Andrei Plesu, acest “maestro color di che sanno”: iubeste-ti dusmanul inseamna asadar “adu-ti aminte ca ingerul lui il iubeste”, “invata sa iubesti ca ingerii”. Pe de alta parte, mai spune Plesu, a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti nu inseamna ca eu mor de dragul meu, ca ma iubesc in mod neconditionat si fara rezerve. A-ti iubi aproapele ca pe tine insuti inseamna, simetric, si a te iubi pe tine insuti intocmai cum iti iubesti aproapele. In sfarsit, coreland cele doua precepte: “Iubiti pe vrajmasii vostri” si “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, le-as sintetiza intr-unul singur: Iubeste-ti vrajmasul ca pe tine insuti.
In ezoterismul islamic, scrie Andrei Plesu, se vorbeste despre trei etape ale caii mistice, “care, intr-un anumit sens, sunt trepte crescatoare ale iubirii”. Prima e treapta prudentei lumesti, in care deosebesti net intre ce e al tau si ce e al altuia: “Ce e al meu e al meu, ce e al tau e al tau”. Urmeaza a doua treapta – “Ce e al tau e al tau, iar ce e al meu e tot al tau”. Treapta aceasta, precizeaza autorul, “se consuma in chimia intima a indragostitului, independent de participarea perechii sale”. In sfarsit, pe a treia treapta, distinctia dintre “al meu” si “al tau” dispare: intre parteneri “se naste o perfecta omogenitate, o contopire intensa, aproape o stergere a chipului”. Nu era obligatoriu sa mergem cu cercetarea pana la sufismul islamic, cata vreme distinctii la fel de aplicate in ceea ce numim “ordo amoris” gasim mult mai aproape de noi, bunaoara la Paul Tillich, sau la “primul” Buber, cel din “Eu si Tu”, pentru a nu-i aminti aici pe Parintii Bisericii, si exemplele ar putea continua nestingherit. Ceea ce as vrea sa retinem de aici este, in primul rand, esenta relatiei interumane, a raportului dintre membrii unei ecuatii binare. Ea e prefigurata – sec, filosofic – de Socrate, in dialogul Theaitetos: “Nimic nu este agent mai inainte de a se uni cu pacientul, nici pacient mai inainte de a se uni cu agentul”. Sa retinem apoi echitatea funciara a iubirii: nu se poate stabili o ierarhie in actul acesta, ar fi ilegitim sa spunem despre cel care iubeste ca este superior (maiores), iar despre cel iubit ca e inferior (minores), sau invers. Fiecare dintre ei functioneaza, in cadrul strict al perechii, ca slujitor (minister) al celuilalt si impreuna aspira la o valoare mai inalta, care e mai presus decat fiecare luat in parte (Dionisie Areopagitul: “Lucrurile inferioare aspira si sunt in cele superioare, intr-un mod mai eminent decat in ele insele”; Augustin: “Caci in chip necesar orice lucru care a fost creat in vederea altuia este de mai putin pret decat cel in vederea caruia a fost creat”). In termenii matematicii, am putea spune ca iubirea transforma “o multime cu doua elemente” intr-o “multime cu un singur element”. In sfarsit, cand doi s-au reunit, abia atunci incepe la drept vorbind cautarea: cautarea lui Unu. “Nu m-ai cauta, daca nu m-ai fi gasit” este, inainte de orice, un splendid adagio al iubirii. Acum isi face aparitia “corpul unic” al perechii. Adevarul acestui “corp unic” al celor doi indragostiti isi are obarsia in desfiintarea/surparea “peretelui despartitor” dintre ei, al carei autor e chiar Dumnezeul iubirii, cum citim in acest extraordinar excerpt din Efeseni 2, 14-16: “El este pacea noastra, El Care a facut din cele doua – una, surpand peretele din mijloc al despartiturii, desfiintand vrajmasia in trupul Sau, legea poruncilor si invataturilor ei, ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou”.