Am aflat, de curând, de existența unui „gest” pe cât de simplu, pe atât de frumos. Un „gest” care a căpătat, în ultima vreme, tot mai mulți adepți în Occident. Voi povesti în cele ce urmează despre ce este vorba deoarece lucrul acesta frumos și simplu ar putea prinde rădăcini și la noi.
Iată: să zicem că ieși în pauza de masă, împreună cu oarece colegi, comandați ce vreți să mâncați și plătiți cu o ciorbă mai mult.
Sau: ieși la o cafea, bei una și plătești două. Sau mănânci un sendviș și mai plătești încă unul. Lucrurile plătite în plus se cheamă că sunt „en attente” (în așteptare, adică) și sunt însemnate pe o tăbliță de patronul sau angajații localurilor (bar, bistro, „cantină” etc.). Când apare cineva care ar bea o cafea sau ar mânca o ciorbă sau un sendviș dar nu și le poate permite, le primește din partea localului, dacă ele sunt „en attente”, adică dacă au fost achitate anterior de către alți clienți.
Este un concept care funcționează din ce în ce mai bine în Occident (căutați pe net și veți găsi mai multe referințe), nu este costisitor și este, în același timp, foarte folositor. Ba, mai mult, nici nu-l pune pe cel flămând sau însetat în situația penibilă de a cere „de pomană”. Produsele care i-ar putea potoli setea și/ sau foamea îl așteaptă, sunt menționate pe o tăbliță și-i sunt oferite cu zâmbetul pe buze și fără niciun comentariu în local. Singura regulă este că funcționează doar legea primului venit.
Deci scenariul complet este următorul: dacă vrei să bei o cafea dar n-ai bani s-o plătești, intri frumușel într-un bar, apoi în altul, și te uiți la tăblița pe care sunt însemnate lucrurile „în așteptare”. Dacă vezi că te așteaptă o cafea, te așezi pur și simplu la masă și ceri cafeaua „en attente”. O primești, o bei și pleci fără să te umilești și fără să se uite nimeni urât la tine.
Vi se pare complicat?
